„De 1 martie, atunci când iarna trebuie să plece, lăsând cale liberă primăverii, oamenii cred că prin firul mărţişorului, numit uneori şi funia timpului, se marchează vizual pragul simbolic dintre cele două anotimpuri.” a declarat Doina Ișfanoni, cu ocazia evenimentului organizat de Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, în data de 1 martie 2021, cu titlul „Cafenea de Mărțișor” – celebrarea primăverii în tradiția românească și în cea iudaică.
Manifestarea, desfășurată prin live streaming pe pagina oficială de Facebook a ICR Tel Aviv – https://www.facebook.com/icr.telaviv/, în limba română, cu traducere simultană în ebraică, a avut loc sub forma unei clase virtuale – compusă din cursanți înscriși la cursurile de limba română organizate de ICR Tel Aviv –, pe platforma Zoom. La discuție au participat Doina Ișfanoni, cercetător etnolog la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București și Gilbert Șaim, custode al Templului Coral din București.
În intervenția sa, Doina Ișfanoni a prezentat originea mărțișorului, despre care majoritatea etnologilor cred că este o moștenire latină – căci în vechiul calendar roman, 1 martie coincidea cu începutul anului nou –, trecând apoi la semnificația albului și roșului din firul mărțișorului ce reprezintă, la nivel vizual, relația dintre om și mediul înconjurător. Astfel, albul simbolizează lumina, puritatea, candoarea, iar roșul, viața, fiind expresia sângelui, deci vitalitate și, întotdeauna, tinerețe, în firul mărțișorului împletindu-se astfel cele două semnificații: lumina și viața. Totodată, Doina Ișfanoni a mai precizat că „taina” confecționării firului de mărțișor este deținută exclusiv de femei mai în vârstă, mai înțelepte, care împletesc și „transmit” șnurului, și implicit celui care urmează să îl poarte, convingerea că „va avea rod”, acest lucru referindu-se nu doar la naștere, ci și la succes, împliniri, realizări.
La rândul său, Gilbert Șaim, custodele Templului Coral din București, a prezentat câteva aspecte specifice comunității evreiești din București și celebrării marilor sărbători. Acesta a subliniat că, în tradiția iudaică, primăvara debutează întotdeauna între două mari sărbători, Purim și Pesach. Astfel, primele semne ale primăverii se întrezăresc de Tu Bishvat, Anul Nou al Pomilor, când tinerii din Israel obișnuiesc să sădească pomi, ca o celebrare a vieții, a perpetuei înnoiri. În timpul Purimului, Sărbătoarea Veseliei, se celebrează și povestea primăverii, care vestește zorii unei lumi noi. Gilbert Șaim a mai adăugat că primăvara aduce cu sine libertatea și venirea acesteia echivalează cu o eliberare fizică și emoțională, întrucât pe măsură ce oamenii ies din case, în strălucirea soarelui de primăvară, privesc vegetația care începe să înflorească și se reconectează la pulsul naturii care renaște. Pesach, Paștele evreiesc, este și un festival de primăvară, prezentat în rugăciunile din tradiția iudaică drept anotimpul eliberării și al libertății.
