- 15 November 2007 - 15 November 2007
- Etichete
« In 1924, Victor Brauner, celebrul pictor suprarealist, și poetul Ilarie Voronca, și el stabilit în Franța, au inventat împreună, ca buni avangardiști , « pictopoezia », pe care o defineau astfel într-un manifest : « Pictopoezia nu este pictură. Pictopoezia nu este poezie. Pictopoezia este pictopoezie. » Parafrazând, s-ar putea spune că videopoezia nu este creație video, nu este nici poezie, videopoezia este videopoezie. Gen relativ recent, un soi de himeră, parte imagine, parte sunet și text, videopoezia este proteiformă și în plină expansiune. Am contemplat-o în toată diversitatea sa acum câțiva ani, într-un festival la Berlin. Am văzut atunci multe scurtmetraje, unele create de videaști, plecând de la texte poetice sau de la autori, poete și poeți, altele create de poeții înșiși. Uneori, filmul părea să vină în prelungirea textului, ca o interpretare liberă, ca un fel de « exegeză » care utilizează un alt limbaj, limbajul vizual. Alteori, textul nu este decât un pretext pentru un alt mesaj. Specia videopoeziei cuprinde indivizi tot atât de diferiți între ei ca și cei aparținând unei specii biologice. Proiectul Evei Pervolovici constituie una dintre primele încercări de a face videopoezie în România. L-a început acum câțiva ani, când era studentă la Universitatea de cinematografie. Si-a ales câțiva autori cunoscuți și a conceput scenariile în așa fel încât acestea în ansamblul lor vorbesc și despre ea. Eva era până atunci cunoscută ca o excelentă tânără prozatoare (în studenție colaborase la un roman colectiv creat pe un forum internet de către tineri care nu se cunoșteau între ei, dar care aveau în comun pasiunea pentru graffiti – de altfel romanul se intitula Grafitti Files. Or iată că Eva Pervolovici își demarează cariera cinematografică într-un mod la fel de nonconformist : cu videopoezii. Să ne înțelegem : videopoezia nu este creație video, ea nu este poezie, videopoezia este videopoezie. »
Simona Popescu, scriitoare Proiect al Fundației Culturale META din București : www.metacult.ro. Proiectul, prezentat în mai multe institute cultural românești din străinătate, beneficiază de o finanțare a Ministerului Culturii și Cultelor din România în cadrul programului PROMOCULT 2007 și de sprijinul Institutului Cultural Român din București în cadrul
programului Cantemir. Cu acest prilej va fi prezentat și volumul Travaux en vert. Mon plaidoyer pour la poésie de
Simona Popescu, recent tradus în limba franceză și apărut la editura PHI din Luxemburg.
Sala de conferințe a Institutului Cultural Român 1 rue de l'Exposition, 75007 Paris
