ICR Tel Aviv a transmis online, în premieră, în data de 13 mai 2021, cel mai recent episod din cadrul seriei „Portret de artist”, în cadrul căreia sunt realizate incursiuni culturale în activitatea artistică a unora dintre personalitățile marcante ale scenei culturale românești.
Evenimentul, organizat în colaborare cu Muzeul Janco-Dada din Ein Hod, i-a fost dedicat marelui artist și arhitect român Marcel Iancu. Având în vedere situația de securitate din Israel, proiecția cu public, la sediul reprezentanței, a filmului produs de echipa ICR Tel Aviv, care urma a avea loc la aceeași dată, a fost reprogramată pentru o dată ulterioară.
Personalitate culturală complexă și marcantă a culturii române, Marcel Iancu a avut un impact deosebit asupra scenei culturale și arhitecturii spațiului public atât în România, țara sa natală, cât și în Israel, unde a pus bazele coloniei de artiști Ein Hod.
Periplul artistic prin creația artistică și biografia artistului a fost realizat de curatori, cadre didactice, arhitecți și critici de artă, importante personalități culturale, din România, Israel și Franța.
În introducerea evenimentului, conf. Paul Cernat, cadru didactic la Universitatea din București și istoric literar, a reliefat câteva aspecte ale personalității plurivalente ale lui Marcel Iancu – de la membru-fondator al mișcării Dada și arhitect de prestigiu la artist consacrat, care a fost „coloana vertebrală a avangardei din România”. După imigrarea sa în Israel, ca urmare a pericolului atacurilor antisemite declanșate de Mișcarea Legionară în România, Marcel Iancu s-a remarcat drept unul dintre cei mai importanți artiști și arhitecți israelieni, deoarece „comunitatea artistică de la Ein Hod este creația lui și a devenit până la sfârșitul vieții sale o personalitate foarte importantă a artei din Israel”.
Raya Zommer-Tal, curator și director al Muzeului Janco-Dada din Ein Hod, a făcut o scurtă trecere în revistă a istoriei muzeului pe care îl conduce și a prezentat exponatele și spațiile de expoziție. Aceasta a subliniat importanța activității muzeului în transmiterea către noile generații a principiilor și valorilor lui Marcel Iancu, pe care acesta, de altfel, le ilustra și prin creația sa artistică.
În continuarea programului, prof. univ. dr. Augustin Ioan de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" din București, a declarat, în cadrul prezentării susținute despre proiectulMarcel Janco Reloaded la sediul ICR Tel Aviv în februarie 2020, că „mă întreb dacă Marcel Iancu s-ar mai recunoaște în acest tip de exercițiu? Eu cred că ar înțelege demersul. L-ar recunoaște ca fiind legitim cu ceea ce a vrut el să spună”. Acesta este un proiect pe care prof. Ioanîl derulează deja de 18 ani împreună cu studenți săi, pornind de la desenul „Alfabet formal” publicat de Marcel Iancu în Revista „Contimporanul”. Luând drept punct de pornire lucrarea lui Marcel Iancu și prin utilizarea geometriei fractale, aceștia au reușit crearea digitală a unor structuri arhitecturale care pot fi funcționale.
Dr. Erwin Kessler, critic de artă și directorul Muzeului de Artă Recentă din București, a subliniat legătura artistică și familială cu România pe care Marcel Iancu a dezvoltat-o și după imigrarea în Israel și pe care a transmis-o și fiicei sale, „așa cum spunea fiica sa la Ein Hod unde am ținut o conferință: tata a predat până la sfârșitul vieții totdeauna cu un interpret. Și cum mi-a spus ea când am încercat să îi vorbesc în engleză: la noi în familie s-a vorbit românește.”
În încheierea programului, prof. univ. dr. Carol
Iancu, aflat într-un dialog cu Cleopatra Lorințiu, director adjunct al ICR Tel
Aviv, a realizat o privire de ansamblu asupra istoriei mișcării Dada și a
contribuției lui Marcel Iancu în dezvoltarea acesteia în spațiul francez și a
reliefat imaginea pe care alți importanți artiști europeni au avut-o despre
Marcel Iancu, de la Jean Arp la Hans Richter. Despre relația dintre Marcel
Iancu și Tristan Tzara, prof. Iancu a afirmat că „între ei erau elemente de
convergență și de divergență. Convergența se găsește în acea poziție comună privind
necesitatea înnoirii artistice și în denunțarea absurdității războiului. Pe de
altă parte, divergențele vizau unele aspecte ale avangardei dar și ale
opiniilor politice”. Prof. Iancu a publicat de curând o carte de poezii
dedicată memoriei lui Marcel Iancu, cu titlul „Memoria Șoahului”. Autorul a
mărturisit că volumul s-a născut deoarece „simțeam că
trebuie să-i aduc un omagiu și prin intermediul literaturii”.
Programul evenimentului a inclus imagini de arhivă cu Marcel Iancu, precum și fragmente video inedite cu exponate din Muzeul Janco-Dada și cadre în premieră din casa memorială Marcel Iancu din Ein Hod.
Personalitate complexă,Marcel Iancu a fostpictor, arhitect, poet, muzician, sculptor, conferenţiar şi ilustrator.A rămas cunoscut în istoria artelor drept co-fondator al Dadaismului şi exponent important al Constructivismului în Europa de Est.
În anul 1912, în perioada liceului, scoate împreună cu Tristan Tzara și Ion Vinea revista „Simbol”. În această perioadă a studiat pictura cu Iosif Iser. În anul 1915, se află la Zürich, pentru a studia arhitectura la Institutul Politehnic și frecventează reuniunile artistice de la Cabaretul „Voltaire”, unde îl cunoaște pe Hans Arp și unde se reîntâlnește cu Tristan Tzara, participând la inițierea mișcării dadaiste.În anul 1917, a absolvit Academia de Arhitectură din Zurich, iar în 1919, înființează, la Basel, împreună cu Hans Arp și Alberto Giacometti, grupul „Artiștii radicali”. În anul 1922, revine în România, devenind unul dintre promotorii artei de avangardă.Iancu va face parte din cercul condus de poetul Ion Vinea, care edita revista „Contimporanul” (1924-1936) și participă cu tablouri la expoziții organizate împreună cu sculptorița Milița Petrașcu și pictorița Margareta Sterian.Marcel Iancu se va afilia şi altor grupări avangardiste cu o componentă eterogenă, ca „Art Nouveau” (1929-1932), „Grupul de artă” și „Criterion” (1933-1937), în care îi regăsim pe M.H. Maxy, Victor Brauner, Hans Mattis-Teutsch, Corneliu Michăilescu. Este și autor al unor lucrări de arhitectură, după ce va publica, împreună cu Horia Creangă și Octav Doicescu manifestul intitulat „Către o arhitectură a Bucureștilor”, o adevărată pledoarie pentru o capitală modernă.În următorii 15 ani, Marcel Iancu va proiecta peste 40 de clădiri, mai ales locuinţe, consacrându-se ca arhitect, după ce devenise un pictor recunoscut.
În anul 1941 se va stabili în Palestina, iar, după înființarea statului Israel în 1948,se va afirma ca profesor șisusținător al vieții culturale.În anul 1953 organizează grupul „Orizonturi noi” și o societate de creație artistică la Ein Hod.Architect angajat la secţia de urbanism a oraşului Tel Aviv şi apoi la Ministerul Muncii, a coordonat, de asemenea, şantiere de restaurare a unor centre istorice şi a proiectat parcuri naţionale. A predat pictura în diverse institute de artă, iar în 1953 a fondat Departamentul de Profesorat Artistic la Colegiul Oranim. A realizat, de asemenea, scenografie pentru Teatrul Habima.
A avut expoziţii personale la București (între anii 1932 și 1939), la New York (1950), Milano (1961) şi Paris (1963) şi a participat cu lucrări la expoziția colectivă „Dada”, New York (1954). A realizat, de asemenea, expoziții retrospective la Tel Aviv (în anii 1959 și 1972) şi postum, la București (1996), i-a fost organizată, de asemenea, o expoziţie retrospectivă.
I-au fost decernate Premiul Dizengoff al orașului Tel Aviv (în 1951) şi Premiul național al statului Israel pentru întreaga activitate artistică. (1967).
