Tendinţe recente în cinematograful românesc
În cinematograful românesc, vremurile se schimbă din nou. Primul și probabil cel mai important semn de schimbare l-a reprezentat al treilea lungmetraj al lui Cristi Puiu, Aurora. Cu cinci ani în urmă, omul care practic a inventat Noul Cinema Românesc a pus sub semnul întrebării normele modelului realist, uneori etichetat ca „minimalist”, pe care el însuși îl introdusese şi impusese. După alţi doi ani, al treilea lungmetraj al lui Adrian Sitaru, Domestic, a venit ca o gură de aer proaspăt în ceea ce priveşte abordarea narativă şi vizuală. Chiar și astăzi, cineaşti români, cum ar fi debutantul Andrei Cohn (Acasă la tata), încearcă să dezvolte formula „minimalistă” aducându-i propriile lor contribuţii, de pildă în cazul faimosului/infamului cadru lung. Cu toate acestea, nu mai târziu de 2007, al cincilea lungmetraj al lui Nae Caranfil, epicul de epocă Restul e tăcere, a propus o tratare „maximalistă”, după cum au numit-o criticii autohtoni. În timp ce cinematograful de gen este încă dispreţuit de mulţi cineaşti români, câţiva regizori abordează thrillerul psihologic și politic, precum și filmul de spionaj, cu povești fie plasate în ultima perioadă a regimului lui Ceaușescu (Q.E.D., al doilea lungmetraj al lui Andrei Gruzsniczki), fie întinse pe perioada a trei decenii comuniste și postcomuniste (Cel ales, al doilea film regizat de Cristian Comeagă, producătorul dificilului Restul e tăcere de Nae Caranfil). Nu în ultimul rând, cum selecția ar fi părut incompletă fără un documentar remarcabil, am inclus în program Cabală la Kabul, un film realizat în Afganistan de către regizorul român Dan Alexe.
Mihai Fulger
PROGRAM:
„Acasă la tata”, regia Andrei Cohn (2015, 91 min.)
Distribuție: Alexandru Papadopol, Ioana Flora, Andi Vasluianu
http://www.cinemagia.ro/filme/acasa-la-tata-559082/
Sinopsis: Robert este un scriitor tânăr care trece printr-o criză. Decide să se întoarcă acasă în satul natal, prima dată după trei ani de la moartea mamei sale. Nici înainte nu îşi vizita părinţii pea des şi asta se reflectă în relaţia distantă pe care o are cu tatăl lui. Ajuns acasă, îi întâlneşte doi dintre foştii colegi de clasă - pe Petrică - prietenul cel mai bun din copilărie, acum însurat şi cu copii - şi pe Paula - iubita lui din adolescenţă. În 24 de ore rescrie toate relaţiile: cu tatăl lui, cu prietenul cel mai bun, cu prima iubire, cu trecutul.
„Aurora”, regia Cristi Puiu (2010, 181 min.)
Distribuție: Cristi Puiu, Catrinel Dumitrescu, Clara Vodă
http://www.icr.ro/haifafilm2010_ro
Apartamentul de bloc în a cărui bucătărie un bărbat şi o femeie discută despre bunica Scufiţei Roşii, având grijă să n-o trezească pe fetiţa care doarme în camera alăturată. Remorcile abandonate pe terenul viran - aflat între casele de la marginea oraşului - din spatele cărora bărbatul pândeşte ceea ce pare a fi o familie. Oraşul pe care îl traversează acelaşi bărbat, după ce a recuperat cele două percutoare artizanale necesare armei de vânătoare pe care o are acasă. Bărbatul are 42 de ani, se numeşte Viorel şi, stăpânit de gânduri incerte, traversează oraşul de la un capăt la altul, către un obiectiv numai de el ştiut.
„Cabala la Kabul” (2007, 86 min.) - un film documentar de Dan Alexe
https://cabalinkabul.wordpress.com/
http://www.cinemamontreal.com/movies/cabal-in-kabul-2007
„[Dan Alexe] a petrecut ani de zile cu personajele si a învățat limba lor pentru a putea frământa partea intimă a locului fără a trece prin filtrul unui traducator sau ghid, filmând el insuși, si iata ca ne furnizează o poveste fals brută si imediată, o poveste in care totul pare naiv etalat, inclusiv greșelile de turnaj. Pînă și el, regizorul, se pune subtil in scena, deși mereu absent, întrucât se pune în spatele camerei, intr-o mise en abîme permanentă care îl lasă pe spectator sa judece singur.
In final, nici nu iti vine sa numește asta un « documentar » : e o farfurie zburătoare narativă, o operă literară aruncată in cinema…”
(Le Soir, Belgia)
„Cel ales”, regia Cristian Comeagă (2015, 125 min.)
Distribuție: Olimpia Melinte, Nicodim Ungureanu, Bogdan Stanoevici, Laura Cosoi, Mohamed Jbara
http://www.cinemagia.ro/filme/cel-ales-594301/
Povestea filmului începe în anii ’80, când domnul X (Bogdan Stanoevici) a fost ajutat să fugă din țară tocmai de cei care erau puși să-l țină în ea cu orice preț. Ani mai târziu, i-au cerut un favor, la schimb: o crimă. S-a împotrivit întâi, apoi s-a conformat, dar ezitarea l-a costat scump: l-au declarat mort, în timp ce el a trebuit să părăsească țara de adopție, renunțând la identitate, la familie, la toată viața sa. Credea că a pierdut totul, dar a descoperit recent că mai are încă mult de pierdut. În prezent, domnul X conduce, alături de o tânără necunoscută (Laura Cosoi), o mașină printr-o țară care nu mai e a lui, în căutarea ieșirii din labirintul în care a intrat cu treizeci de ani în urmă.
„Domestic”, regia Adrian Sitaru (2012, 85 min.)
Distribuție: Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Sergiu Costache, Clara Vodă, Ioana Flora, Dan-Cristian Hurduc, Ariadna Titieni
http://www.domesticthemovie.ro/
Filmul Domestic este o poveste despre oameni obişnuiţi şi animalele alături de care îşi trăiesc viaţa. Un iepure, o găină, o pisică, un câine şi un porumbel trec prin viaţa personajelor principale, influenţându-le evoluţia. Filmul urmăreşte povestea a trei personaje principale - Domnul Lazăr (48 de ani, profesor şi actualul preşedinte al asociaţiei de locatari a blocului său), Domnul Mihăeş (40 de ani, taximetrist) şi Toni (un tip de 25 de ani) - şi a animalelor lor, toţi forţaţi să locuiască împreună în aceeaşi comunitate a blocului. Fiecare dintre cele trei personaje completează povestea celuilalt, influenţând-o într-o anumită măsură. Un proiect care mixează umorul negru şi drama, o poveste cu elemente absurde, la care râzi şi te emoţionezi în aceeaşi măsură, într-un decor stilizat şi plin de culoare.
„Restul e tăcere”, regia Nae Caranfil (2007, 117 min.)
Distribuție: Ovidiu Niculescu, Marius Florea Vizante
http://www.cinemagia.ro/filme/restul-e-tacere-15777/
Nu-i uşor să ai un tată celebru. Tânărul GRIG este fiul unei vedete a Teatrului Naţional, acum aproape 100 de ani. Dar propriul său bilanţ este oarecum dezamăgitor. Prea scund pentru scenă, prea timid cu femeile, excesiv în stilul de viaţă, fiul e pe cale să comită greşeala capitală, păcatul de neiertat în ochii tatălui: să regizeze un film de cinema! Îl visează ca pe cel mai grandios şi mai lung film realizat vreodată. Va fi reconstitutirea fidelă a războiului cu turcii, prin care România îşi cucerise independenţa cu 35 de ani în urmă... LEON, un moşier local atins de deliruri mesianice şi auto-proclamat Patron al Artelor, devine finanţatorul întregii afaceri. Tot el devine, pe rând, protectorul lui Grig, dascălul său, părinte substituit, partener necinstit şi duşman pe viaţă. Dar va putea GAUMONDE, compania franceză ce controlează piaţa cinematografică aproape peste tot în Europa, să accepte competiţia cu o producţie independentă de o asemenea amploare? Şi dacă da, a obţine Grig, prin această victorie, respectul tatălui său? O poveste (în mare parte) adevărată.
„Quod Erat Demonstrandum”, regia Andrei Gruzsniczki (2013)
Distribuție: Sorin Leoveanu, Ofelia Popii, Florin Piersic Jr.
România, 1984. Decizia unui matematician de a publica o lucrare într-o revistă a unei universităţi americane, fără să ceară permisiunea autorităţilor comuniste, va declanşa un lanţ de evenimente care va schimba vieţile celor din jurul său. Până la urmă, nu există decizii fără consecinţe...
