Expoziţia include lucrări de pictură cu peisaje şi locuri din Moldova, acuarelă şi desen din călătoriile lui G.M.Cantacuzino în Italia şi Orientul Mijlociu în anii ’50, care nu au mai fost expuse până în 2007, alături de cărţi, fotografii şi scrisori din arhiva familiei Cantacuzino. Acestea sunt juxtapuse cu lucrări create de Ilinca în replică la arta şi scrierile bunicului său, o parte din ele fiind prezentate în România între 2007-2009 în proiectul itinerant „Legături de sânge”. Expoziţia „Odată: moştenirea lui G.M. Cantacuzino“urmăreşte să revalorizeze opera acestuia pentru noi generaţii de artişti, arhitecţi şi cititori români şi europeni.
G.M. Cantacuzino (1899, Viena - 1960, Iaşi) a fost artist, arhitect, scriitor, pictor, filozof şi profesor universitar. Prin filieră paternă sau maternă, şi, mai tirziu, din partea sotiei, G. M. Cantacuzino s-a înrudit cu o serie de personalităţi ca Martha Bibescu, domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbey, Nicolae Ghika-Budeşti, cu pictorii Theodor Pallady, Puvis de Chavannes, Theodore Chasseriau. A proiectat câteva dintre cele mai semnificative edificii ale vremii - Banca Chrissoveloni din Bucureşti, blocurile Kretzulescu din Piaţa Amzei, proiectul de restaurare a Palatului Mogoşoaia. A publicat numeroase lucrări teoretice, printre care Introducere în studiul arhitecturii (1926), Arcade, firide, lespezi (1932) şi Despre o estetică a reconstrucţiei (1947).
Regimul comunist l-a condamnat la muncă silnică între 1948 şi 1953 şi i s-a interzis să părăsească ţara după ce a fost eliberat. În 1956, în sala de expoziţii din Parcul Herăstrău, s-a deschis o expoziţie de pictură G.M.Cantacuzino, cu 150 de tablouri. În cuvântul de deschidere, Tudor Arghezi spunea: “Mai-nainte de a fi cutezat să ies în public cu asemenea semne, notate pe o hârtie, venisem să văd ce a mai putut să izbutească, după atâţia ani de tăcere a paletei, arhitectul, şi am plecat din mijlocul tablourilor lui, concentrate ca niste sonete, mai curat şi mai întinerit. Fiecare din poemele în culori, din jurul nostru, surprinde sensibilităţi şi rosteşte, parcă pe şoptite, farmecul pământului românesc.” Expoziţia a adunat atât de multă lume încât autorităţile au închis-o după câteva zile. G.M.Cantacuzino s-a stins din viaţă la Iaşi în 1960, fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea.
Soţia şi copiii lui G.M. Cantacuzino au plecat din România în 1939. Fiul său şi tatăl lincăi este Şerban Cantacuzino, arhitect şi scriitor extrem de apreciat în Marea Britanie, membru proeminent al Societăţii Enescu din Londra şi membru fondator al organizaţiei Pro Patrimonio.
Ilinca Cantacuzino nu l-a întâlnit niciodată pe bunicul ei. Artista s-a născut la Londra, a studiat limba engleză la Warwick University şi pictura la Camberwell College of Arts, are lucrări în colecţii internaţionale, iar în 2011 a realizat tripticul monumental Dulwich pentru All Saints Church din Londra. Practica sa artistică investighează noţiunile de timp, memorie şi spiritualitate.
„Lucrările mele explorează puterea şi funcţia memoriei, precum şi nivelurile multiple de interacţiune între artişti prin ceea ce-i inspiră” spune artista. “G.M. Cantacuzino a devenit muza mea în acest proces. El a fost o personalitate aproape uitată în cultura română, de aceea consider expoziţia mea o contribuţie la recuperarea acestui trecut”.
Expoziţia va fi deschisă la ICR Londra până la 22 noiembrie 2012.
