Decembrie - Marius Chivu

Cîte ceva despre literatura română
de Marius Chivu

Tinerii prozatori

După ani buni în care tinerii prozatori n-au avut atenţia editorilor, este meritul Editurii Polirom că a speculat momentul în care se simţea nevoia de o infuzie de sînge narativ proaspăt oferindu-le o colecţie ce s-a bucurat de audienţă şi succes. În cîţiva ani, foarte multe edituri şi-au făcut o prioritate din a publica şi debuta scriitori tineri, astfel că acum au loc anual zeci de de debuturi în proză şi poezie. Cîţiva dintre tinerii scriitori au luat nenumărate premii, inclusiv şi ca scenarişti (Răzvan Rădulescu este mai cunoscut ca scenaristul unor filme precum Moartea domnului Lăzărescu, regizat de Cristi Puiu, iar între timp a debutat şi ca regizor), iar cărţile lor deja sînt traduse în cîteva limbi şi urmează să fie ecranizate.
Aş zice că proza tinerilor merge în trei direcţii. Prima direcţie ar fi proza micro-realistă, minimalist-biografică, cu umor şi derizoriu, dar nu lipsită de dramatism, preocupată de personaje comune sau pitoreşti, de viaţa cotidiană, în general micile drame ale străzii şi ale oraşelor de provincie din perioada confuză de după comunism cînd lumea întreagă se schimbă dramatic. Cei mai buni prozatori realişti sînt Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu (şi el scenarist de film) şi Sorin Stoica, sociolog de formaţie, care din păcate a murit la 26 de ani lăsînd însă în urmă două romane, două volume de povestiri şi un jurnal ţinut pe patul de moarte.
Alte direcţii în proza tinerilor ar fi literatura aşa-zisă punk, caraterizată de mizerabilism, trivialitate, nonconformis, cultură alternativă, Internet, (gay) sex, drugs & rock (o literatură scrisă de muzicieni rock, dramaturgi, bloggeri, artişti), sau romanul fantasy unde excelează romanul lui Răzvan Rădulescu, Teodosie cel Mic. Înrudit cu fanteziile lui Lewis Carroll şi Michael Ende şi considerat cel mai bun roman fantasy din literatura română, Teodosie cel Mic este, în acelaşi timp, o carte despre copilărie şi o utopie politică, un fantasy deopotrivă comic şi dramatic populat cu eroi şi animale fabuloase precum Pisicîinele, Somnul protector, Bufniţa ce cultivă căpşuni, Minotaurul Samoil care cultivă ciuperci sau fantoma Otilia. Maşinaţiuni distopice şi conspiraţii oculte, războaie şi lupte eroice, coaliţii bizare, ceremonii şi ritualuri parodice, răpiri şi evadări spectaculoase în buna tradiţie a romanului picaresc de aventuri gen Alexandre Dumas, toate acestea culminează într-o magică confruntare a titanilor, un adevărat război al lumilor fanteziste în maniera lui J.R.R. Tolkien. Virtuozitatea stilistică, imaginaţia fabuloasă, ingeniozitatea epică şi complexitatea metanarativă au făcut ca „Teodosie cel Mic” să fie votat recent de către criticii români printre cele mai bune cinci romane româneşti ale deceniului 2000-2010.
După ce a luat toate premiile din România, Filip Florian, are şi el, după numai două romane, o carieră internaţională. Romanul său de debut, Degete mici este povestea unui misterios cimitir, a unei gropi comune descoperite într-un sat, şi a anchetei iniţiate de poliţie, dar şi de serviciile secrete, de un arheolog dar şi de biserică, de presă dar şi de comunitate, toţi încercînd să afle identitatea celor îngropaţi acolo. Al doilea său roman, Zilele regelui, este o ficţiune istorică minimalistă cu ingrediente fantasy. În primăvara lui 1866, cînd locotenentul de 27 de ani Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig de Hohenzollern-Sigmaringen este invitat să-şi depună candidatura la tronul României şi să devină regele Carol I, tînărul ofiţer îi cere dentistului Joseph Strauss să-l însoţească în secret la Bucureşti. Ca în orice basm istoric însă, personajul principal nu este nicidecum regele, ci dentistul, ajuns martor anonim al epocii, umbră secretă şi dublul regelui, actor în culisele istoriei.
Alte cărţi nu se încadrează tipologiilor dar au diversificat peisajul literar. Dintre acestea, romanul Derapaj al lui Ion Manolescu este în acelaşi timp o poveste detectivistică plasată în mediul universitar, un cyber-thriller şi un roman de dragoste, Ioana Bradea a scris un roman cu un titlu din slangul românesc, Băgău, în care povesteşte aventurile unei tinere fete absolvente de Filologie care lucrează la o linie erotică, Adina Rosetti cu Deadline, spune povestea unei fete de 29 de ani angajată într-o multinaţională care moare din prea multă muncă, Marin-Mălaicu Hondrari oferind în Apropierea, cîteva poveşti de dragoste care se intersectează de-a lungul Europei printre imigranţi în Spania şi poeţi bursieri la Berlin, pentru ca Fata din casa vagon de Ana Maria Sandu să spună povestea unei fetiţe, a mamaei sale depresive şi a tatălui dipsoman, o viaţă de familie disfuncţională în mijlocul căreia fetiţa începe să practice stranii ritualuri delirant-poetice pentru a slava căsătoria părinţilor.