Institutul Cultural Român regretă dispariția istoricului și publicistului Zoe Petre

Institutul Cultural Român își exprimă regretul față de dispariția istoricului, publicistului și omului politic Zoe Petre, care a încetat din viaţă, vineri dimineaţă, la Spitalul Elias din Capitală.

Zoe Petre a făcut parte din Consiliul Științific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) (2013-2015) și, la 24 aprilie 2017, a fost votată membru în Consiliul de Conducere al Institutului Cultural Român (ICR).

Născută la 23 august 1940 în București, Zoe Petre a fost decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, în perioada 1990 - 1996, iar între anii 1996 - 2000, în mandatul lui Emil Constantinescu, a îndeplinit funcţia de consilier prezidenţial pentru politică internă şi externă.

În 1978, Zoe Petre a obținut titlul științific de Doctor în istorie, cu teza „Formarea ideologiei democratice în Grecia antică“, conducător științific fiind prof. dr. acad. Dionisie M. Pippidi.

A deținut apoi funcțiile de Șef al Catedrei de Istorie Antică și Arheologie a Facultății de Istorie, decan al Facultății de Istorie a Universității din București (1990-1996) și, apoi, de director al Școlii Doctorale de Istorie a aceleiași universități (2005-2010).

A fost profesor asociat al École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris), Centre ''Louis Gernet'' d'études comparées sur les sociétés anciennes; al Universității „Jules Verne“ din Amiens; visiting professor al universităților Harvard și Cambridge; visiting researcher al Universității Columbia, New York, director (1994-1996) și director onorific (1996-2002) al Ecole Doctorale Régionale en Sciences Sociales de Bucarest și a susținut conferințe la Universitățile din Strasbourg, Lille, Amiens, Bruxelles, Cambridge, potrivit agerpres.ro.

După evenimentele din decembrie 1989, Zoe Petre s-a manifestat activ și în cadrul societății civile. A fost membru fondator (1990) și președinte (2001) al Solidarității Universitare, membru fondator al Alianței Civice (1990), membru fondator și vicepreședinte al Fundației Române pentru Democrație (1992), membru în conducerea ''Higher Education Support Program'' (HESP) al Fundației pentru o Societate Deschisă.

În 1999 a fost decorată cu Legiunea de Onoare în grad de Comandor de statul francez.

Între anii 1992 şi 1996, a activat ca director de comunicare al campaniei prezidenţiale a candidatului CDR Emil Constantinescu.

În anul 2003 devine membru fondator şi vicepreşedinte al partidului „Acţiunea Populară“, fondat de către fostul preşedinte al României Emil Constantinescu.

Printre cărțile publicate se numără: „Commentaire aux Sept contre Thebes d'Eschyle'“ (en collaboration avec Liana Lupaș), Les Belles Lettres, Paris (Editura Academiei Române, București, 1981) — pentru care a obținut Premiul „Timotei Cipariu'“ al Academiei Române; „Civilizația greacă și originile democrației'“ (București, 1993) „Societatea greacă arhaică și clasică (texte antice traduse și comentate)“ (București, 1994); „Cetatea greacă, între real și imaginar“ (București, 2000); „Vârsta de bronz (eseuri)“ (București, 2000); „Practica Nemuririi. O lectură critică a izvoarelor grecești referitoare la geți“ (Iași 2004); „La Roumanie apres 1989“ (în colaborare cu Catherine Durandin, Paris, 2008); „Toamna căpitanului“ (2014). Totodată, a fost co-autor la mai multe ediții ale manualelor școlare de istorie.

A fost decorată cu Legiunea de Onoare în grad de Comandor de statul francez (1999) și, în același an, cu Ordinul „Dom Infante Enrique“ în grad de Mare Ofițer din partea Portugaliei. În 2000, a primit Ordinul „Danebrog“— Mare Cruce din partea statului danez și, la 30 noiembrie, Ordinul Național „Serviciul Credincios“ al României — Mare Cruce.

Sursa foto: Adevărul