Cel mai important dintre simbolurile naționale, tricolorul a fost stindard și martor al unor momente definitorii din istoria poporul român. De la Revoluția din 1848 la Războiul de Independență, de la cele două Războaie Mondiale la evenimentele din Decembrie 1989, de la semnarea instrumentelor de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord și a Tratatului de aderare a României la UE și până la victoriile sportivilor români în competiţiile internaţionale, drapelul a strâns, în jurul său, românii uniți în jurul unui crez, a unei viziuni sau a unei bucurii.
Urmaş al vechilor steaguri din Moldova şi Ţara Românească, drapelul conţinând cele trei culori a fost utilizat încă din secolul XIX-lea ca simbol al identităţii şi unităţii naţionale. Însemnele drapelului se regăsesc în lucrări ale unor pictori români clasici (Gheorghe Tătărăscu, C. D. Rosenthal) şi sunt preluate alături de semne tradiţionale în imagistica contemporană. Cele trei culori, albastru, galben şi roşu, sunt deseori asociate conceptelor de libertate (albastrul cerului), belşug (galbenul ogoarelor) şi frăție (roșul sângelui).
Ziua de 26 iunie a fost proclamată Zi a Drapelului Național al României în 1998.
