Dimitrie N. Cabadaiev (1877–1934), Ambarcaţiuni în portul Veneţiei, ulei pe pânză, 25x30 cm, 1928, nesemnat, autentificat după o notă autografă de pe verso, a fiicei artistului, medicul şi scriitoarea Lidia Cucu Cabadaiev, colecţie privată (şi pe această cale, ne exprimăm gratitudinea faţă de Societatea Colecţionarilor de Artă din România, care ne-a pus la dispoziţie imaginea lucrării).
Dimitrie N. Cabadaiev (1877–1934), Laguna [veneţiană], ulei pe pânză, 25x36 cm, [1928–1929?], semnătura pe verso, dreapta jos: «D. N. Cabadaiev», colecţie privată [Colecţia Radu Ioan Tartan din Baia Mare] (şi pe această cale, ne exprimăm gratitudinea faţă de Societatea Colecţionarilor de Artă din România, care ne-a pus la dispoziţie imaginea lucrării).
Dimitrie N. Cabadaiev (1877–1934), Veneţia – Două poduri, ulei pe pânză, 65x54 cm, [1928–1929?], semnătura în dreapta jos: «D. N. Cabadaiev», colecţie privată [Colecţia Radu Ioan Tartan din Baia Mare] (şi pe această cale, ne exprimăm gratitudinea faţă de Societatea Colecţionarilor de Artă din România, care ne-a pus la dispoziţie imaginea lucrării).
Dimitrie Nicolae Cabadaiev (Cabadaieff) (1877–1934), născut în decembrie 1877 în localitatea Vasilica, lângă Burgas (Bulgaria), a studiat pictura la Şcoala de Arte Frumoase din Sofia şi la Accademia di Belle Arti Brera din Milano, în perioada 1900–1904, iar din 1905 până în 1910, la îndemnul unui prieten apropiat, sculptorul Eraclie Hagiescu (1873–1961), absolvent al Accademiei di Belle Arti de la Veneţia, s-a stabilit la Craiova şi a activat ca profesor de desen la Institutul de fete «Ecaterina Urziceanu». La Craiova, a participat în 1905 şi 1906 la expoziţiile de grup ale Societăţii Artistice «Theodor Aman», organizate la Sala «Minerva». Dimitrie N. Cabadaiev s-a aşezat la Sibiu în 1911, când s-a căsătorit cu Maria Drăgan. După Primul Război Mondial s-a naturalizat în ţara de adopţie, devenind cetăţean român. A expus în câteva expoziţii personale, la Braşov, Bucureşti, Cluj, Craiova şi Sibiu, şi colective, la Saloanele Oficiale şi ale Societăţii «Tinerimea Artistică», şi a fost colaborator al revistei «Luceafărul». La Sibiu a fost profesor de desen, mai întâi la Şcoala Normală şi apoi la Seminarul Teologic. În perioada 1928–1929 a locuit la Veneţia, împreună cu fiica Lidia (viitoare absolventă a Facultăţii de Medicină a Universităţii din Cluj, scriitoare) şi soţia Maria Drăgan Cabadaiev, care deşi studiase pictura la Accademia di Belle Arti de la Budapesta, a urmat cursuri de desen şi pictură la Accademia di Belle Arti din oraşul lagunar. Începând cu anul 1921, Dimitrie N. Cabadaiev a avut o participare activă în cadrul coloniei artistice cunoscută ca Şcoala de la Baia Mare. La solicitarea mitropolitului Ardealului, Nicolae Bălan (1882–1955), a realizat fresce în câteva biserici ortodoxe, ca urmare s-a dedicat şi picturii murale, executând frescele din peste 20 de biserici, majoritatea în Transilvania, în conformitate cu programul iconografic specific bisericilor ortodoxe din România. A fost membru al ASTRA (Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român). Se stingea din viaţă la 24 septembrie 1934, la Braşov, fiind înmormântat în Cimitirul Municipal.
Dimitrie N. Cabadaiev este unul dintre pictorii români care s-au exprimat artistic în manieră pointilistă, însă fără a respinge filonul monetian al impresionismului. Unele peisaje veneţiene ale lui Cabadaiev reliefează mai degrabă asimilarea de către artist a influenţei lui Claude Monet (1840–1926) decât pe aceea a lui Georges Seurat (1859–1891). Lucrările pointiliste ale lui Cabadaiev au expresivitate, dezvăluie un artist sensibil la simbioza dintre lumina solară şi ambientul urban veneţian, care se simte în largul său lucrând în «en plein air», deşi senzaţia de static şi de cromatism rece este evidentă pentru privitor. Dimitrie N. Cabadaiev a cunoscut Veneţia îndeaproape, a considerat-o o experienţă obligatorie în cariera sa artistică, încheiată înainte de vreme, tocmai când atinsese deplina maturitate creatoare. Deşi mult mai puţin cunoscut faţă de alţi pictori români care au înfăţişat Veneţia în operele lor, Cabadaiev ilustrează acel segment al artelor vizuale româneşti din perioada interbelică intrat pe nedrept într-un con de umbră, cu toate că artiştii din această categorie, lipsită de vizibilitatea şi posteritatea pe care o meritau, au avut un parcurs formativ remarcabil, nefiind deloc lipsiţi de talent, dimpotrivă dovedind calităţi estetice neîndoielnice şi capacitatea de a filtra prin propria sensibilitate multiplele influenţe ale curentelor artistice din Europa Occidentală.
Referinţe bibliografice: Dimitrie N. Cabadaiev, Pictura bulgară, în «Luceafărul», XI/2, nr. 3, 1912, p. 779-780; Idem, Un pictor bulgar: Ivan Markvicka, în «Luceafărul», XII, nr. 2, 1913, p. 74; Expoziţia Cabadaieff, în «Luceafărul», XII, nr. 9, 1913, p. 303-304; E. B., Exposiţia de pictură modernă a artistului bulgar dl Dumitru Nicolai Cabadaieff, în «Telegraful Român», LXIII, nr. 127 (3/16 decembrie), 1915, p. 511; Expoziţia Maria Drăgan Cabadaieff, în «Cosînzeana», X, nr. 4–5, 1926, p. 46-47; Axente Banciu, Roiri săliştene – pilde de spirit întreprinzător şi dârză stăruinţă, în «Transilvania», 75, nr. 10–12, 1944, p. 866; Tudor Octavian, Pictori români uitaţi, Bucureşti, 2003, p. 19; Ecaterina Ţarălungă, Enciclopedia identităţii româneşti. Personalităţi, Bucureşti, 2011, p. 139; Doina Udrescu, Rolul ASTREI în formarea unui patrimoniu artistic naţional, Sibiu, 2011, p. 16, 18-21 («Conferinţele Bibliotecii ASTRA»); Gudrun–Liane Ittu, Artiştii germani din Transilvania: propagandă vizuală şi caritate în timpul Primului Război Mondial (1914–1915), în «Studia Universitatis “Babeş–Bolyai”. Historia Artium», LXI, nr. 1, 2016, p. 71; Tudor Octavian, Pictori ocoliţi de noroc: tablouri care şi-au uitat autorii, Bucureşti, 2017, p. 25-26.
[fişă redactată de Cristian Luca]
![Cabadaiev, Dimitrie N - Laguna [venetiana]](uploads/images/posts/cabadaiev-dimitrie-n-laguna-venetiana.png)
