În urma concursului organizat recent de Institutul Cultural Român pentru ocuparea unor posturi la institutele culturale românești din străinătate au apărut luări de poziție lipsite de orice fundament privind pretinse încălcări de regulament. În raport cu astfel de pretenții precizăm următoarele:
1. Este pentru prima oară când la Institutul Cultural Român desemnările de directori adjuncți se fac în urma unui concurs. Este prima oară după multe decenii când în aria de competențe a politicii externe se organizează concurs. A fost organizat concurs tocmai pentru a da șanse cât mai multor tineri de a ocupa posturi în diplomația culturală și pentru a selecta personal cât mai calificat. Până acum, aceste desemnări erau făcute de președintele ICR, lucru, de altfel, stabilit de lege.
2. Participanții la concurs au fost într-un număr foarte mare: 30 de candidați pentru 5 posturi de director adjunct și 159 de candidați pentru 12 posturi de referent. Comisia a trebuit să facă o selecție dintr-un număr ridicat de candidați.
3. În pofida a ceea ce perorează unii, Comisia a respectat riguros regulamentul. Nu a fost prevăzută în niciun regulament proba interviu pentru toți candidații. Interviul a fost prevăzut pentru cei care s-au calificat în faza finală și care nu puteau fi departajați altfel.
4. Precizăm, de asemenea, că, la nivelul conducerii ICR, a fost luată decizia de a nu se prelungi și a nu se repeta mandate în funcțiile de director și referent. Aceasta pentru a oferi cât mai multor intelectuali și tineri din România oportunitatea de a-și dezvolta o carieră și o operă. ICR aplică riguros această decizie. Decizia a fost făcută publică la timp. De aceea, vehemența unor actuali referenți și directori adjuncți nu are acoperire. Nimeni nu e veșnic în nicio funcție.
Dacă cei care se pronunță în privința organizării concursului se informează, atunci ei își vor da seama că întreg concursul s-a desfășurat transparent și a luat în seamă exclusiv valoarea candidaților. Insinuările unora insultă inteligența celor care pot foarte bine să înțeleagă care este procedura mai obiectivă dintre un concurs de dosare cu o comisie numeroasă și o numire directă, făcută de către un singur om. ICR a preferat, a practicat de această dată și va practica și de acum încolo concurs deschis.
Conducerea Institutului Cultural Român
