Pe 2 octombrie, cotidianul El Pais dedică României editorialul suplimentului cultural Babelia, sub semnătura lui Ignacio Vidal Folch: „Două figuri intelectuale cu un profil foarte diferit, dar la fel de provocatoare, conduc în mod simbolic literatura română, invitata de onoare din acest an a Târgului Internaţional de Carte LIBER. Pe de o parte, în mod firesc, Norman Manea, autor cu faimă internaţională, perspicace eseist şi prozator, totodată narator al propriilor peripeţii în «Întoarcerea huliganului», scriitor contondent şi incomod. (…) Cealaltă figură intelectuală de mare influenţă este scriitorul Horia-Roman Patapievici, autor proteic, președinte al Institutului Cultural Român - Institutul Cervantes românesc.(…) alături de filosofii Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu (...) formează trioul cel mai vizibil şi influent din cultura actuală. (…) Între naratorii români de azi se evidenţiază două autoare care în anii '90, după ce au părăsit literatura pentru a lupta în arena jurnalismului, în favoarea consolidării unei societăţi civile active şi conştiente, s-au întors, poate obosite, la uneltele lor. Poeta Ana Blandiana este una dintre autoarele de origine română cele mai cunoscute inclusiv în străinătate. În perioada totalitarismului a fost una dintre primele voci care şi-au îngăduit să îşi smulgă jugul proletcult (estetica realismului socialist importată din URSS) pentru a se tranforma, de asemenea, într-o naratoare unică, supravegheată şi anevoie tolerată, care practica o ficţiune fanstastică sau o variantă europeano-orientală a realismului magic american, o variantă tenebroasă, zbuciumată, după cum vor vedea cei care vor pătrunde în Cele patru anotimpuri. Gabriela Adameşteanu, în romanul ambiţios şi îndelung elaborat (timp de zece ani) Dimineaţă pierdută, reproduce, cum s-a spus, cu un , discursul unei pleiade de personaje şi povesteşte temerile sale şi conflictele vieţii cotidiene în ultimii ani ai vechiului regim, cu o mare eleganţă structurală şi eficacitate narativă. Intrată în 1990 în activismul publicistic ca fondatoare şi directoare a foarte influentei Reviste 22, a abandonat acum câţiva ani jurnalismul şi s-a întors la literatură, publicând de atunci două cărţi noi şi reeditându-le pe cele vechi. Există în Bucureşti două mari edituri: Polirom, născută în 1995, care traduce adesea cu mare celeritate ficţiune contemporană europeană şi are, de asemenea, colecţii dedicate scriitorilor autohtoni de azi, unii excelenţi, precum Dan Lungu («Sunt o babă comunistă» pătrunde cu precizie psihologică, simţ al umorului şi empatie critică în mentalitatea nostalgicilor totalitarismului) şi Filip Florian (), o demonstraţie stilistică de proză muzicală, concentrată, exuberantă, descurajantă pentru cititorii leneşi sau grăbiţi). Este (…) gustul autorilor autohtoni de a explica trecutul recent şi prezentul, cum s-a întâmplat şi în Spania după dictatură. În catalogul celeilalte edituri, Humanitas, fondată în 1990 (…) figurează autori din diaspora – Cioran, Eliade, Ionesco, Goma etc. – şi contemporani precum însuşi Patapievici şi Mircea Cărtărescu. (…) Cărtărescu, care a fost cel mai bun poet al generaţiei anilor 80, este și un autor recunoscut deopotrivă pentru povestirile sale sau pentru nuvele (, ), care publică atât cărţi de mici dimensiuni (în stilul unui Cesar Aira), cât şi romane fluviu precum trilogia , capabil totodată de experimente comerciale ca , care a fost publicat în fascicule în ediţia română a revistei Elle."
Cotidianul La Razon, 2 octombrie: „Marea protagonistă a acestei ediţii a Târgului LIBER este România, ţară invitată, a cărei literatură începe să capete importanţă între frontierele noastre; de fapt, există mai mult de cincizeci de titluri din literatura acestei ţări traduse în spaniolă. Pentru a atrage profesioniştii din lumea cărţii către cultura şi literatura române, s-au organizat în Madrid diverse evenimente la care vor participa unii dintre cei mai importanţi scriitori români ai momentului."
Cinco Dias, 23 septembrie: „Ediţia de anul acesta a Târgului de Carte LIBER va avea România ca ţară invitată. Astfel, în perioada târgului, vor avea loc numeroase evenimente la care vor participa scriitori români. Una dintre figurile importante care vor vizita Madridul este scriitorul Eginald Schlattner, a cărui carte, () a fost publicată în spaniolă de Editura Acantilado. Alţi scriitori români pe care îi vom putea vedea la Madrid: Adriana Babeţi, Adrian Oţoiu, Cezar Paul-Bădescu, Ana Blandiana, Dan Lungu şi Filip Florian. Pînă în prezent există în jur de cincizeci de cărţi aparţinînd scriitorilor români care au fost publicate în spaniolă. Toate evenimentele din această perioadă sunt organizate de Institutul Cultural Român în colaborare cu alte instituţii, ca Institutul Goethe şi Casa Sefarad Israel." (Elena Solera)
Agenţia EFE, 4 octombrie: „LIBER este cel mai mare târg internaţional şi profesional de carte în spaniolă, iar la ediţia de anul acesta, unde ţară invitată de onoare este România, vor participa 443 de edituri şi firme din sectorul editorial, din 21 de ţări. «Am toată convingerea că aşa va fi, că vom ieşi din criză datorită culturii, iar dacă vom reduce bugetele şi subvenţiile pentru cultură nu vom sărăci doar viaţa acestei ţări, ci vom sărăci literalmente economia însăşi», a spus ministrul spaniol al Culturii. Tot ea s-a referit la România ca la «o ţară plină de talent literar pe care noi, în Spania, ştim să-l apreciem. Ionesco, Cioran, Mircea Eliade sunt doar câteva nume nu doar româneşti, ci pur şi simplu clasice»." (Ana Mendoza, Ministrul Culturii Gonzales-Sinde crede ca Spania va ieşi din criză datorită culturii)
Publico, 10 octombrie „Ana Blandiana a descoperit, după încetarea cenzurii, două lucruri. Primul se referă la faptul că, «paradoxal, libertatea cuvântului diminuează importanţa cuvântului» pentru că înainte se găseau o infinitate de sensuri pentru ceva ce acum nu mai interesează pe nimeni. Şi al doilea lucru, că piaţa este noua cenzură: un editor german i-a publicat unul dintre romane şi, pentru că prin traducere cartea ajungea la 500 de pagini, fără s-o consulte, a decis să elimine 250, pentru că «se depăşea bugetul». Proiectul literar al Anei Blandiana se bazează pe imaginaţia sclipitoare altoită pe memorie. Legea o face nu invenţia, ci descoperirea. A dezgropa amintiri şi în acelaşi timp a inventa. Mărturia pe care a adus-o despre oroarea istorică o face, după unii, să piardă şansele la Nobel. Alţii spun că este scriitoarea din România cu cele mai multe şanse la Nobel. Spune că premiul se dă pentru multe motive extra-literare şi că ea «nu a fost corectă politic». Ana Blandiana, departe de premii, aproape de literatură." (Peio H. Riaño, Ana Blandiana, Departe de premii, aproape de literatură)
Anticipând prezența României ca invitat de onoare la LIBER, Manuel de la Fuente scria, pe 6 iunie, în cotidianul ABC: „Cineva s-ar putea să-l amintească pe Mihai Eminescu, Cervantes-ul român. Unii mai citiţi şi mai umblaţi i-ar aminti poate pe Cioran, Ionesco, Tristan Tzara, Mircea Eliade, toţi români şi figuri transcendentale ale secolului XX. Şi poate încă pe câţiva. Dar asta nu înseamnă aproape nimic pentru o ţară ca România de care ne apropie, printre altele, o limbă foarte familiară şi de unde ne ajung acum, în sfârşit, sclipiri ale unei literaturi care, îndepărtată deja de tradiţia ei franceză, are boom-ul latino-american şi realismul magic drept izvoare pentru opere care conţin literatură cu majuscule, o literatură dintre cele mai viguroase şi spectaculoase din Europa."
