Programul CANTEMIR // Lab. Switch SRL-D prezintă expoziția GoingON la HSBI

Lab. Switch SRL-D organizează în perioada 13 iunie – 4 iulie expoziția GoingONla HSBI – Universitatea de Științe și Arte Aplicate din Bielfeld, Germania. Vernisajul va avea loc miercuri, 12 iunie, ora 18:00 la HSBI. Proiectul GoingON susține circulația lucrărilor de artă contemporană românești în Europa, concentrându-se pe promovarea unor noi generații de artiști vizuali care lucrează cu mediul fotografic. Prin intermediul facilitării parteneriatului cultural între organizații din România și Germania, proiectul încurajează dezvoltarea publicului străin pentru creația contemporană românească, promovând astfel o legătură mai strânsă și o înțelegere reciprocă mai profundă.

Conceptul curatorial, semnat de Michele Bressan, propune:

Acest text a debutat cu o problemă. Înainte de a începe redactarea propriu-zisă, am aranjat mental o serie de gânduri și direcții de reluat în cadrul textului, toate lucruri pe care cumva deja le procesam, odată cu selecția lucrărilor și a participanților pentru această expoziție. Atunci, am realizat că printre primele lucruri de abordat, dacă nu primul, ar fi traducerea pentru titlul proiectului. Una dintre soluțiile pe care Google Translate mi le-a sugerat, a fost „tot înainte”, care m-a amuzat, reușind să resusciteze ecourile paradelor comuniste din trecut, unde acest îndemn ocupa loc de cinste. Ulterior, am concluzionat că o mai potrivită traducere pentru Going On este „mergând mai departe”. Gerunziul augmentează o dinamică importantă, cea a unui moment care vizează trecerea, o trecere care este în primul rând de tip mental. Printre altele, mă refer la momentul în care eu aleg să nu mă agăț, să nu dezvolt posibilul substrat legat de perioada comunistă a îndemnului mai sus amintit, și prefer să merg mai departe, alegând o dezvoltare a discursului departe de epavele trecutului. Chiar faptul că titlul a fost gândit din capul locului în engleză, denotă intenția de a-l face să funcționeze într-un Outer World. Nu, nu este o blasfemie să ocolești încă o conceptualizare a fostului bloc comunist, nu este o greșeală să refuzi încă o estetizare a exotismului est-european. Este o blasfemie să nu vorbești și despre practici care se nasc și dezvoltă într-un moment diferit, aparent în totalitate detașat de angoasele și subiectele de care erau interesați fotografii români ai generațiilor anterioare, eu inclusiv. Acest moment aproape new age, mi-a întărit cu atât mai mult convingerea că nu mai este cazul să trasez paralele forțate și scontate cu „veșnicul trecut”, și că focusul acum se regăsește asupra intenției de reactualizare a reperelor și a tendințelor, într-un spectru pe care implicit putem să-l considerăm imediat conectat contextului românesc de producție fotografică contemporană. De ce spun implicit? Pentru că toți cei zece artiști care expun sunt legați prin experiență universitară. Toți sunt sau au fost studenți ai departamentului de Fotografie și Imagine Dinamică al Universității Naționale de Arte București, un context formator în care inițial i-am observat și din care, ulterior, i-am angrenat în acest proiect. Este esențial să nu mai proiectăm prezentul în defunctul limbaj al lamentării, nu mai este cazul. Fotografia românească beneficiază acum de absolut toate mijloacele și oportunitățile ca să ocolească lamentările de tip „nu am știut”. Astfel, locul acesteia ar trebui să se afle în contextul unor realități similare și comunicante.

Aici, cadrul universitar joacă un rol important, fiind cel care, precum o cloșcă, oferă oportunitatea și siguranță primilor pași. La fel de importantă este și inițiativa privată, precum cea a SwitchLab, care a inițiat acest proiect făcând posibilă materializarea acestuia în expoziția pentru care acest text este redactat. Expoziția din Bielefeld este un gest aproape simbolic, în sensul unei mici delegații care oferă un coș cu produse locale, toate proaspete și care trebuiesc consumate pe loc, în starea de grație a momentului, cel în care cei implicați încă sunt studenți sau proaspăt absolvenți. Momentul în care carierele încep sau sunt prematur abandonate.

Consider că astfel de expoziții au un scop, o menire diferită de cea imediat recognoscibilă, cea a expoziției cu lucrări frumoase realizate de studenții tineri și talentați. Cred că astfel de proiecte și toate fazele acestora, de la selecție, planificare și până la panotare sau remunerare, funcționează ca un fel de simulare în care cei implicați trebuie să își imagineze o posibilă viață trăită în acești parametrii. Mă refer la incertitudini și frustrări de diversă natură, la satisfacții și bucurii, la dezamăgiri și venituri aleatorii. Media vârstei a celor care expun este de 25 de ani, toți artiști activi în cadrul anilor de studii și după absolvirea acestora. Toți relaționați fotografiei în moduri diferite și cu scopuri diferite. Acum, fotografia rareori mai este doar un obiect pe un perete: întâlnim primele căutări ale unor dimensionalitați mai complexe, în care fotografia încă ocupă rolul principal. De la foto-instalații (Teodor Georgescu, Eva Chapkin, Crăița Niga) la imagini cu amprentă clasică (Nadina Stoica, Teodora Rotaru, Alexandra Cojocaru) mica delegație acoperă un areal actual, cel al tendințelor vizuale globale cu care fotografia românească corespunde ca tip de discurs.

Așa cum deja anticipasem, subiectele alese de cei 10 artiști români marchează o nouă distanțare. Nu se mai fotografiază „blocuri & uzine”, nu se mai exaltează estetica relaționată trecutului istoric cu care artiștii n-au intrat în contact și despre care doar au auzit. Cei de acum preferă să exploreze, ca într-un scenariu post-apocaliptic în care se produc noi asocieri sau se refolosesc soluții de mult timp uitate. Dacă Crăița Niga descompune o carte (de ea concepută) într-un fractal atent organizat care pare să chestioneze și percepția obiectelor (Joseph Kosuth, One and three chairs dixit) Roxana Morar aplică un tip de chestionare artistică cu iz șaptezecist, printr-o soluție pop-art în care repetiția este amalgamată într-o formă grafică care generează imaginea. În același timp, Petra Maria problematizează identitatea printr-o serie de autoportrete, așa cum se întâmplă și în cazul portretelor ale lui Alexandra Cojocaru, care se formează într-un joc în care ne este propus să reevaluăm standardele percepției sociale. Întâlnim, aproape în totalitate, introspecții. Teodor Georgescu, cu seria Work from Home, un decupaj al cotidianului care nu se schimbă indiferent de pandemie, explorează o zonă caldă, sigură, în care lucrurile se desfășoară într-un plan de cvasi-nostalgie. Eva Chapkin râmăne fidelă metodelor prin care și-a început cariera. Chapkin produce un nou vortex introspectiv, în care ea și spațiul intim imediat (casă/acasă) se formează într-un obiect fotografic care este acompaniat de alte câteva imagini.

Răzvan Șumilă alege clasica explorare a corpului, printr-un tandem de imagini care aduce omagiu înregistrărilor ale lui John Coplans, dar care în același timp devine odă a explorărilor umaniste: nudul. Pe un alt plan, diferit dar nu neapărat distant, Vlad Albu, cu imaginile-obiect doar aparent lipsite de emoție, pare să se detașeze într-un non-timp, într-o controlată idealizare a inevitabilului. Decupajele, alegerea cadrelor și compoziția, cosmetizează resturi (nu ruine) care nu întreabă doar what remains? dar mai ales how remains? Aceste momente, mă refer la proiectele-expoziție de această factură, aceste mici întâmplări, având valența unui message in a bottle, nu vizează faima, ci experiența. Viață a celor implicați nu se va schimba în urma acestui proiect (sau cine știe?), iar intenția este cea a înțelegerii unui parcurs necesar în vederea implementării unor standarde de aplicat într-o posibilă carieră viitoare.

Dacă producția fotografică a studenților din Bielefeld (cea care va forma corpusul expoziției pe care o vor avea la SwicthLab) a rezultat în urma unei excursii - safari fotografic pe care aceștia au avut-o în București - 2023, lucrările artiștilor români expuse la Bielefeld sunt „aduse de acasă” și organizate în sensul unei fișe extrase dintr-un portofoliu generațional, unul în realitate mai vast. Cred că ceea ce se întâmplă este bine, în sensul unei înviorări. Mă refer la continua conturare a unui salt, cel în care fotografia românească foarte contemporană funcționează în alte paradigme, unele specifice unui prezent mai puțin stagnant și mult mai fluid. Este bine să conștientizăm că, în ciuda unei vizibilități reduse pe care fotografia românească o are, există mișcare în rândul artiștilor români din generațiile recente. Este momentul în care realizăm că nu mai privim către Vest dar că facem parte din el, iar lucrurile se întâmplă într-un ritm comun. Fantomele trecutului au fost exorcizate (sau uitate), iar cei de acum nu le-au întâlnit și nici nu au fost speriați cu ele; privesc într-o altă direcție, altfel, și asta cred că este tot bine. A merge mai departe presupune lăsarea în urmă a unor lucruri. Un peisaj în continuă schimbare, în care ceea ce am avut la un moment dat în față urmează să rămână implicit și în urmă.

Michele Bressan
mai 2024

Despre Lab Switch SRL-D
Lab Switch SRL-D și-a început activitatea culturală în anul 2018 prin deschiderea spațiului SwitchLab, aflat în Palatul Universul din București, unde si-a desfășurat activitatea pana in decembrie 2022. În luna septembrie 2023, Lab Switch s-a relocat în incinta Casei Presei Libere din București, in cadrul hub-ului cultural Atelierele Scânteia.
SwitchLab este o platformă de artă contemporană dedicată artiștilor vizuali emergenți din România și integrării scenei de arte vizuale națională în circuitul cultural European.
Obiectivul pe care îl avem pe termen mediu și lung este construirea unui program constant de expoziții și evenimente culturale prin care pe de-o parte artiștilor tineri să le fie pus la dispoziție un spațiu de artă contemporană prin care să fie introduși pe scena culturală din România și să li le faciliteze evenimente anuale care au ca scop conectarea lor la comunitatea de curatori străini, iar pe de altă parte artiștii cu o activitate mai îndelungată să fie incluși în circuitul artei contemporane la nivel internațional prin intermediul unor expoziții organizate în parteneriat cu instituții culturale publice și private din afara României.
În perioada 2018-2023, echipa SwitchLab a implementat cu succes, în calitate de Solicitant, zece proiecte finanțate de către AFCN, un proiect finanțat de ARCUB și un proiect finanțat de ICR.

Expoziție: GoingON

Locație: HSBI - Universitatea de Științe si Arte Aplicate - Bielefeld, Germania

Vernisaj: 12.06.2024, ora 18h

Perioadă de vizitare: 13.06.2024 -04.07.2024

Program de vizitare: Marți - Sâmbătă, 10:00 - 19:00

Adresă: Lampingstr. 3, 33615, Bielefeld

______________________________________________________________________________

Curator: Michele Bressan

Artiști: Vlad Albu, Eva Chapkin, Alexandra Cojocaru, Teodor Georgescu, Petra Maria, Roxana Morar, Craița Niga, Teodora Rotaru, Nadina Stoica, Răzvan Sumila

*Acest proiect este cofinanțat de Institutul Cultural Român, prin Programul Cantemir – program de finanțare pentru proiecte culturale destinate mediului internațional.
Institutul Cultural Român nu este responsabil de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.