Ediţie şi prefaţă de Florin Bican.
Volumul reuneşte texte ale traducătorilor de literatură română în formare, bursieri ai Institutului Cultural Român în perioada 2006-2010, precum şi mărturii ale unor scriitori, critici, traducători profesionişti, admiratori, jurnalişti care au interacţionat cu aceştia.
Bursierii vorbesc dintr-o perspectivă personală şi cu nedisimulată subiectivitate despre ce a însemnat pentru ei stagiul de burse de la Mogoşoaia.Textele au fost centralizate de Florin Bican, coordonatorul programului de burse pentru traducători în formare: „ Printre lucrurile minunate care, dacă nu ar fi existat, ar fi trebuit inventate, s-ar cădea, cred, să fie inclusă şi Mogoşoaia, în ipostază de răsadniţă pentru viitorii traducători ai literaturii române. Mogoşoaia, ca experiment traductologic, a fost inventată în 2006, şi de atunci este reinventată de două ori pe an, primăvara şi toamna, în consonanţă intimă cu legile transhumanţei şi cu f(r)azele lunii – de fiecare dată altfel – de fiecare dată aceeaşi. Această perpetuă reinventare a început să răsădească literatura română în spaţii nebănuite de pe alte meridiane, atrăgând pe meridianele noastre aprioric mioritice ciopoare, dacă nu turme, de traducători: cartea de faţă înregistrează amintirile lor, încercând să surprindă şi să definească efectul Mogoşoaia. Cum ar zice Muddy Waters, I'm going down to Mogoşoaia to get me a Mogo Hand...".
