Din respect pentru cititorii ziarului Ziua, vă rog să publicaţi integral acest drept la replică.
Autorul articolului „Cu bigudiuri pe creier" (Sorin Roşca Stănescu, „Ziua", 14 August 2009) îşi dezinformează cititorii, calomniază şi mistifică înţelesurile.
Dezinformarea. Este fals că bugetul ICR ar fi de 30 de milioane de Euro: prin Legea bugetului de stat, Institutului i-a fost alocat un buget iniţial de 44.000.000 lei (reprezentând 0,0464% din bugetul de stat), ceea ce înseamnă la cursul mediu de schimb aproximativ 10 milioane de Euro. În urma rectificărilor, a ajuns la aproximativ 9 milioane de Euro. În structura bugetului ICR, cheltuielile pentru investiţii, cele administrative, precum şi cele de personal, reprezintă un cuantum de numai 33% din totalul bugetului, ICR fiind printre puţinele instituţii din România care au reuşit să realizeze şi să menţină un raport atât de bun între cheltuielile administrative şi cele alocate programelor culturale, un raport de 3 la 7. Acest raport nu reprezintă o „irosire" a banului public, cum pretinde autorul, ci o remarcabilă economisire a lui.
Calomnia. Afirmaţia potrivit căreia, la ICR, fondurile derulate pe programe culturale se „cheltuie [sic] în şpăgi culturale cu finalitate politică" este o calomnie, pentru care ne rezervăm dreptul de a-l chema pe autor în judecată. Afirmaţia că fondurile cheltuite pentru salariile angajaţilor ICR ar reprezenta bani „irosiţi", „arunca[ţi] pe fereastră […] în beneficiul propriilor birocraţi" este expresia unui dezgustător dispreţ, pe care autorul acestui articol îl are faţă de nişte cetăţeni români dedicaţi serviciului public şi demni de toată lauda.
Mistificarea. Pentru orice inteligenţă normală, în articolul meu („Cultura democratică şi consensul urii", EvZ 13 august 2009) nu e de găsit nici o identificare între antisemitism şi lupta pentru putere din România, aşa cum susţine Sorin Roşca Stănescu. Articolul meu face o paralelă între două culturi ale urii: între cultura urii care e azi propagată prin mass-media (între alţii, şi de autorul articolului „Cu bigudiuri pe creier") şi cultura saturată de ură a antisemitismului. Nu am identificat obiecţiile la Traian Băsescu cu ura (obiecţiile la preşedinte sunt perfect legitime şi fac parte din procesul politic democratic chiar şi când nu sunt perfect întemeiate), ci am denunţat mecanismul prin care obiecţiile la Traian Băsescu sunt transformate în vehicul al urii faţă de Traian Băsescu şi sunt folosite pentru întreţinerea unei psihoze colective bazată pe ură. Înlocuirea binelui comun cu un consens al urii este un lucru rău, iar pe acest lucru rău l-am denunţat în articolul meu. Oricine poate vedea acest lucru citindu-l (http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/863406/SENATUL-EVZ-Cultura-democratica-si-consensul-urii/).
H.-R. Patapievici
Preşedinte ICR