Conferința Internațională
Romanitatea Orientală și Italia din Antichitate până în secolul XX
Ediția a VI-a
În zilele de 16 și 17 octombrie 2024, Accademia di Romania in Roma, în colaborare cu Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Istorie a Universității din București, Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca, Sapienza Università di Roma, Università di Vienna, Associazione Italiana di Studi di Storia dell'Europa Centrale e Orientale (AISSECO) și Centrul Româno-Italian de Studii Istorice al Universității București și al Universității Roma Tre (CeRISS), sub patronajul Asociației Internaționale de Arheologie Clasică, al Academiei Române și cu sprijinul Institutului Cultural Român, organizează ce de-a șasea ediție a conferinței internaționale Romanitatea Orientală și Italia din Antichitate până în secolul al XX-lea.
Anul acesta vor participa profesori de la univerisități și instituții de prestigiu din România și Italia, precum:
Gian Luca Gregori (Sapienza Università
di Roma)
Chiara Cenati (Universitatea din Viena)
Livio Zerbini (Università di
Ferrara)
Lucrețiu Mihailescu-Bîrliba
(Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași)
Ivo Topalilov (Academia Bulgară de Științe)
Iulia Dumitrache (Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași)
Roxana-Gabriela
Curcă (Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași)
Iulian Moga (Universitatea
“Alexandru Ioan Cuza” din Iași)
Petronel Zahariuc (Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași)
Sorin Grigoruță (Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”
din Iași)
Augustin Guriță (Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”
din Iași)
Ana Honcu (Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași / Universitatea din București)
Ioan C. Opriș (Universitatea din București)
Iulia Iliescu (Universitatea din București)
Rada Varga (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca)
Cristian
Luca (IRCCU Venezia)
Cristina Codarcea (Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, București)
Romanitatea orientală s-a format către sfârșitul Republicii romane și începutul Principatului, atunci când contactele deja existente între locuitorii peninsulei italice și populațiile din Balcani au căpătat forme juridice, îndeosebi prin transformarea teritoriilor balcanice în provincii romane. De-a lungul secolelor, această romanitate a menținut (cu intensități variabile) legăturile cu comunitățile italice, izvoarele literare, epigrafice, arheologice, iconografice ilustrând aceste conexiuni în multiple conotații istorice (politice, militare, economice, culturale, religioase, etc.).
Scopul principal al acestei conferințe este acela de a aduce în fața publicului italian și nu numai, izvoare noi importante pentru studierea relațiilor dintre romanitatea orientală și Italia. Interpretarea acestor izvoare istorice referitoare la această temă, în condițiile în care nu există (sau există foarte puține) comentarii la aceste surse. Prezentarea pe epoci istorice a dinamicii relațiilor dintre romanitatea orientală și Italia în diferite contexte istorice și în diverse domenii. Stabilirea unei dinamici a acestor relații și, în măsura posibilului, a cauzelor acestei dinamici și sublinierea raporturilor dintre Italia și spațiul românesc, punctând varietatea de interacțiuni între acestea în diferite epoci istorice.
Romanitatea orientală s-a format către sfârșitul Republicii romane și începutul Principatului, atunci când contactele deja existente între locuitorii peninsulei italice și populațiile din Balcani au căpătat forme juridice, îndeosebi prin transformarea teritoriilor balcanice în provincii romane. De-a lungul secolelor, această romanitate a menținut (cu intensități variabile) legăturile cu comunitățile italice, izvoarele literare, epigrafice, arheologice, iconografice ilustrând aceste conexiuni în multiple conotații istorice (politice, militare, economice, culturale, religioase etc.). Motivația organizării acestei conferințe și garanția succesului său într-o formulă anuală derivă, pe de o parte, din faptul că tema suportă o tratare practic inepuizabilă, multi- și interdisciplinară, iar pe de altă parte sunt date de diversitatea tipologică a izvoarelor, insuficient cercetate și, iarăși, susceptibile de noi interpretări sau abordări metodologice. Pot fi invocate pentru început izvoarele arheologice abundente, cu extensiile lor epigrafice sau numismatice, iconografice însoțind romanizarea directă a spațiului balcanic și carpato-dunărean în epoca Principatului și în Antichitatea târzie, iar mai apoi sofisticatele relații politice ale lumii medievale occidentale și în speță ale Italiei cu Țările Române. Este etapa de afirmare politică, istorică, artistică a identității comune, în jurul conceptului de latinitas. Pentru secolele XIX-XX, tot mai diversele forme de interacțiune sunt reflectate în multiple tipuri de surse, mergând de la arhive de toate genurile, precum cele diplomatice, politice și comerciale, până la presă și producție artistică. Un segment aparte îl poate constitui epoca post-Război Rece și apartenența României și a Italiei la NATO la UE. Și în acest ultim punct, construcția identitară europeană, colaborarea în interiorul proiectului european, provocările de securitate cu care se confruntă UE și Alianța Nord-Atlantică, fenomenele migrației sau terorismului, în care expertiza ambelor comunități academice este foarte solidă, își pot afla tratarea potrivită în formula conferinței propuse de către cele mai importante trei instituții de învățământ superior din România.
ACCADEMIA DI ROMANIA DIN ROMA
Tel. +39.06.3201594
accadromania@accadromania.it
