pictor şi scenograf român
George Ştefănescu s-a născut la 20 aprilie 1914 în comuna Plaineşti, judeţul Vrancea, într-o familie cu rădăcini macedonene.
Între anii 1926 şi 1933 urmează liceul la Râmnicu Sărat, remarcându-se la orele de desen; în vacanţele de vară lucrează ca ucenic al unui pictor de biserici, Constantinescu, care-l iniţează în tehnica frescei. În 1933 se pregăteşte în atelierul lui Ion Theodorescu-Sion (unde îl are coleg pe viitorul pictor Geo Zlotescu) pentru examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. În perioada 1933 - 1936 George Ştefănescu studiază la Academia de arte Frumoase din Bucureşti, în clasa de pictură condusă de Nicolae Dărăscu, care-l preţuieşte pentru vocaţia de colorist şi care mai târziu îi va acorda o caldă prietenie.
Expune pentru prima dată în 1936 lucrări de pictură într-un magazin de artă din Bucureşti, situat lângă cinematograful Aro. O lucrare, păstrată în atelier (Natură moartă cu muşcată), atestă înca de la debut certe calităţi de compoziţie şi culoare. Pictează peisaje la Balcic şi în Vrancea. Urmează cursurile de pictură organizate la atelierele Zapan (aici îl are profesor pe Lucian Grigorescu, care-l preţuieste îndeosebi pentru atenţia pe care o acorda problemelor de compoziţie şi culoare). În acelaşi timp, îl frecventează pe Nicolae Dărăscu la atelier. Face decoraţii interioare pentru "Societatea Naţională de Construcţii" (SONACO), condusă de inginerul Ciulei. Devine membru al Sindicatului Artiştilor Plastici. Colaborează cu schiţe şi desene de vestimentaţie la o casă de mode din Bucureşti. În anul 1938 pictează frescă împreună cu pictorul Alexandru Mazilescu. Mobilizat, participă la lupte pe tot parcursul războiului (1938 – 1945) şi este grav rănit. Reîntors de pe front, frecventează în anul 1945 cursurile de regie şi scenografie conduse de Ion Sava. Între 1948 şi 1952 face grafică publicitară (afişe şi generice de filme) şi este director al laboratorului "Filmul Popular" între anii 1948 şi 1952 când este nevoit din cauza sănătăţii precare să îşi întrerupă activitatea artistică până în anul 1955.
Încurajat de Nicolae Dărăscu, maestrul şi prietenul său, îşi reia activitatea de atelier în anul 1957. În cursul verii, pictează peisaje în imprejurimile Bucureştiului (Cernica, Pasărea, Băneasa, Mogoşoaia). Este angajat pictor scenograf la Teatrul Municipal în anul 1958. Devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Face decorurile pentru piesa Dacă vei fi întrebat, de Dorel Dorian în anul 1959. În 1960 execută scenografia spectacolului Mamouret de Jean Sermet, cu Lucia Sturdza Bulandra în rolul principal. Execută la cererea doamnei Lucia Sturdza Bulandra portretul lui Tony Bulandra care va fi expus în Muzeul Teatrului Român. Amenajează primul său atelier de creaţie în incinta atelierelor de tapiţerie ale teatrului aflate pe cheiul Dâmboviţei. În timpul verii, pictează la Calimănesti. În anul următor, 1961 realizează decorurile la piesa Întoarcerea de Mihai Beniuc şi deschide o expozitie de pictură (peisaje şi flori), în holul Teatrului Lucia Sturdza Bulandra. Tot în acelaşi an Uniunea Artiştilor Plastici îi pune la dispoziţie un spaţiu pentru atelier personal de creaţie în incinta Muzeului Gheorghe Tăttărescu. Aici îşi amenajează, cu multă dragoste, oaza de linişte în care îşi va desfăşura activitatea până la plecarea din ţară în anul 1989.
Începând din anul 1962 realizează atât decoruri cât şi costume pentru numeroase piese la Teatrul Municipal, dintre care amintim: Camera fierbinte, (decoruri remarcate în presa de specialitate pentru inovaţiile de mare sugestivitate în concepţia spaţială a spectacolului), Razboi şi pace după Lev Tolstoi şi Portretul de Al. Voitin (1963), Fii cuminte Cristofor de Aurel Baranga (1966), Luceafărul de Barbu Ştefănescu Delavrancea, într-o manieră austeră şi plină de sugestivitate (1967), Poetul şi Revoluţia (Viaţa lui Vladimir Maiakovski) în regia lui Valeriu Moisescu şi Dinu Negreanu, Sfârşitul Pământului de Victor Eftimiu, costumele pentru piesa Strigoii de Ibsen, pentru Puricele în ureche de Georges Faydeau (scenografia semnată de Liviu Ciulei), Contrapuncte de Paul Everac şi multe altele.
În 1989 se stabileşte în Germania unde are numeroase expoziţii personale.
"Imaginile lui George Ştefănescu atrag prin căldura sentimentelor, prin armonii vii şi echilibrate, prin tonalităţi apropiate între ele... Artistul atestă făgăduitoare posibilităţi şi unele notabile realizări." (Petru Comarnescu)
Surse:
http://ro.wikipedia.org/wiki/George_%C8%98tef%C4%83nescu
