«Veneţia şi laguna veneţiană în viziunea artiştilor români ai secolului XX»: Nicolae Dărăscu

În cadrul expoziţiei on-line «Veneţia şi laguna veneţiană în viziunea artiştilor români ai secolului XX / Venezia e la sua laguna: lo sguardo degli artisti romeni del lungo Novecento», responsabil de proiect: Cristian Luca, pe pagina de Facebook şi pe contul oficial de Instagram ale Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia au fost expuse, sâmbătă 25 iulie 2020, cinci lucrări ale pictorului Nicolae Dărăscu (1883–1959), exponent al artei româneşti a primei jumătăţi a secolului XX, picturi din patrimoniul Complexului Muzeal Arad, respectiv din două colecţii private:

1. Nicolae Dărăscu (1883–1959), Peisaj din Veneţia [de fapt Chioggia], ulei pe carton, 33x45 cm, colecţia Complexului Muzeal Arad;

2. Nicolae Dărăscu (1883–1959), Veneţia – bărci, ulei pe carton, 49,8x64,8 cm, colecţia Complexului Muzeal Arad;

3. Nicolae Dărăscu (1883–1959), Bărci la Veneţia, ulei pe pânză, 65x81 cm, colecţie privată;

4. Nicolae Dărăscu (1883–1959), Bărci [bragozzi] în port [la Veneţia/Chioggia], ulei pe pânză, 46x55 cm, colecţie privată;

5. Nicolae Dărăscu (1883–1959), Ambarcaţiuni la Veneţia, ulei pe pânză, 49,5x60,5 cm, colecţie privată.

Lucrările expuse confirmă paleta largă a peisagisticii veneţiene a pictorului Nicolae Dărăscu, artistul român cu cea mai durabilă şi prolifică prezenţă la Veneţia. Din 1910 şi până în anii ‘50, Dărăscu a fost la Veneţia şi la Chioggia şi a pictat «en plein air», ori de câte ori a avut posibilitatea de a se deplasa în Italia. Peisajele sale veneţiene sunt numeroase, surprinzând oraşul din unghiuri diferite, cu o predilecţie evidentă pentru ambarcaţiuni şi contactul dintre Adriatică şi oraş, atât în port, cât şi pe canalele navigabile. Paleta-i cromatică specifică, aproape invariabilă şi în privinţa peisajului ce înfăţişează Veneţia, redă fascinaţia pictorului pentru jocul luminii pe întinderile apei, dar şi pe arhitectura oraşului lagunar, simbioza apă–lumină fiind în peisagistica veneţiană a lui Dărăscu cheia înţelegerii atracţiei artistului faţă de urbea istorică italiană. Comorile artei renascentiste, operele marilor maeştri ce puteau fi admirate la Veneţia în muzee, biserici şi palate, vor fi constituit, desigur, un impuls important pentru artist în a-l determina să se integreze temporar într-un mediu urban şi cultural propice creaţiei, dar vocaţia sa pentru exprimarea propriei viziuni artistice prin pictura în spaţiu deschis, preferinţa pentru peisajul acvatic, toate acestea au precumpănit în revenirile sale entuziaste în oraşul lagunar. Cele cinci lucrări ale lui Nicolae Dărăscu, expuse în cadrul expoziţiei on-line, sunt grăitoare atât pentru calitatea estetică a operei sale, cât şi pentru individualitatea stilului şi expresivitatea viziunii artistului în cadrul artelor vizuale din România interbelică şi din primele decenii postbelice, în context mai larg, general european.