Trei splendide eseuri ale câștigătoarei Premiului Nobel pentru Literatură pentru anul 2009, una dintre cele mai curajoase și mai strălucitoare figuri literare din ultima jumătate de secol.
În cele trei conferințe incluse în volum, Herta Müller reflectă asupra condițiilor în care se scrie. Luându-i ca reper pe Theodor Kramer, exilat în perioada nazistă, pe Ruth Klüger, supraviețuitoare a Holocaustului, și pe poeta Inge Müller, care s-a sinucis la jumătatea anilor ´60 în fosta Germanie de Est, scriitoarea remarcă legăturile indisolubile între text și viața autorilor.
Mai mult, din texte reiese că a trăi nemijlocit este o condiție unică a existenței însăși. Fără îndoială, argumentul că literatura izvorăște din existență și caută să se justifice în existență trebuie văzut și ca o cheie de lectură a Hertei Müller însăși.