În cadrul expoziţiei on-line «Monumenta Cartographica Dacoromaniae – Spaţiul românesc în cartografia secolelor XVI–XVIII / Monumenta Cartographica Dacoromaniae – Le terre romene nella cartografia storica a stampa del Cinque–Settecento», responsabil de proiect: Cristian Luca, au fost expuse, vineri 24 iulie 2020, pe pagina Facebook şi pe contul oficial de Instagram ale Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia două hărţi din secolul al XVII-lea:
Carel Allard/Carolus Allard (1648–1709), Totius Regni Hungariae Maximaeque Partis Danubii Fluminis una cum adiacentibus et finitimis Regionibus Novissima Delineatio, Amsterdam, 1685, 45x80 cm, gravură, colorată manual în epocă, colecţie privată;
Harta lui Carel Allard, gravor, editor şi anticar din Amsterdam, este o mai mult o operă de artă, prin calitatea tiparului, a colorării manuale în acuarelă şi a texturii hârtiei. Este o hartă rară, având în vedere că s-au păstrat puţine exemplare din această ediţie, datată cu probabilitate în 1685, când Carel era asociatul tatălui său, Hugo Allard, în cadrul atelierului cartografic şi tipografic pe care acesta din urmă îl deţinea în zona centrală a oraşului Amsterdam. Cursul Dunării este redat de la Regensburg până la vărsarea fluviului în Marea Neagră. Erorile de localizare şi impreciziile topografice sunt prezente la tot pasul în harta lui Carel Allard. Ţările Române, ale căror frontiere sunt deformate şi amestecate, atât din necunoaşterea situaţiei de pe teren, cât şi ca urmare a folosirii fără niciun fel rigoare, fără a fi sistematizat informaţiile culese de-a valma, a izvoarelor cartografice precedente, sunt plasate firesc pe cursul inferior al Dunării, dar numai afluenţii principali ai fluviului sunt indicaţi relativ corect, în vreme ce toponimia şi majoritatea hidronimiei lipsesc sau sunt limitate numeric. Sursele de inspiraţia ale lui Carel Allard au fost variate, pornind de la Giacomo Gastaldi, Giovanni Antonio Magini, Matthäus Merian şi până Blaeu, Nicolas Sanson, Johannes Janssonius şi Frederick de Wit.
Alexis–Hubert Jaillot (1632?–1712), Le Cours du Danube depuis sa Source jusqu’à ses Embouchures, dresse sur les Mémoires les plus nouveau du P. Coronelli et autres, în Idem, Atlas Nouveau, Paris, 1693, 61x109 cm, gravură, colorată manual în epocă, colecţie privată.
Harta lui Alexis–Hubert Jaillot (1632?–1712), cartograf şi geograf francez care a contribuit la consolidarea cartografiei ştiinţifice, valorifică o lucrare precedentă, realizată cu rigoare, câtă îngăduiau cunoştinţele din epocă, aceea a lui Nicolas Sanson. Jaillot a actualizat matriţa hărţii lui Sanson, corijând erorile de localizare şi îmbogăţind datele topografice, indicând toponimele şi hidronimele cu mai multă precizie, evidenţiind formele de relief. Spaţiul românesc este ilustrat destul de auster, cu tot coloritul artistic spectaculos, părând că doar afluenţii Dunării din Ţara Românească şi Moldova au constituit obiectul interesului autorului. Jaillot preia masiv din harta Dunării a geografului şi cartografului veneţian Vincenzo Maria Coronelli, care nu a neglijat latura artistică a producţiei sale cartografice, fiind unul dintre cei mai de succes cartografi de cabinet din Europa ultimului sfert al secolului al XVII-lea şi din primele decenii ale veacului al XVIII-lea. Jaillot nu şi-a asumat deschis paternitatea acestei hărţi, care foloseşte matriţa preluată de la fiii lui Nicolas Sanson, dar a inclus-o în Atlas Nouveau, în care hărţile sansoniene sunt prelucrate pe format mare şi asumate de el ca autor. Este o hartă care s-a bucurat de apreciere, atât pentru calităţile estetice, cât şi pentru relativa sa exactitate geografică, cel puţin în ceea ce priveşte cursului marelui fluviu. Principatele Române sunt delimitate de-a lungul cursului inferior al Dunării, sunt redate în culori distincte, însă teritoriul acestora este dispus destul de imprecis pe hartă. Între medalioanele oraşelor plasate în partea inferioară a hărţii, se găseşte Timişoara, urbe fortificată aflată atunci sub stăpânire otomană.
