Gabriela Ştefan, coordonator proiecte culturale la ICR Tel Aviv, va susţine la loja B'nai B'rith din Ierusalim o prelegere în limba română despre scriitorul de limbă idiş Itzik Manger, născut la Cernăuţi în 1901.
Câteva cuvinte despre Itzik Manger
Itzik (Isidor) Manger (1901-1969) s-a născut la Cernăuţi într-o familie de oameni simpli, tatăl său fiind croitor. În atelierul de croitorie al tatălui său, Manger a descoperit poezia şi folclorul idiş, devenind ulterior, contrar aşteptărilor familiei sale, unul dintre cei mai apreciaţi poeţi şi dramaturgi de limbă idiş ai secolului XX.
Manger a urmat şcoala evreiască (kheyder), apoi o şcoală populară germană şi în cele din urmă gimnaziul regal din Cernăuţi. Deşi s-a evidenţiat printre colegi datorită pasiunii pentru literatură şi teatru, a fost în cele din urmă exmatriculat din gimnaziu datorită glumelor şi comportamentului neadecvat.
Izbucnirea primului război mondial determină familia Manger să se mute la Iaşi (1914); Itzik avea atunci treisprezece ani. Cernăuţiul nu este menţionat în opera sa, doar atmosfera lui. Personalitatea tânărului port este marcată de Iaşi, care ocupă un loc important în istoria culturii evreieşti prin înfiinţarea, în 1877, a primului teatru idiş din lume, La Pomul Verde, de către Abraham Goldfaden. La Iaşi, tânărul Manger vizionează spectacole de teatru şi este interesat tot mai mult de arta teatrală, iar contactul cu filologul Barbu Lăzăreanu îl determină să renunţe la limba germană în favoarea limbii idiş.
Debutul lui literar are loc în 1921, la 20 de ani, cu o baladă publicată la Iaşi într-o revistă bilingvă, română-idiş, urmat de o oarecare intensă activitate publicistică. Volumul de debut, Shtern oyfn dakh (Stele pe acoperiş), îi este publicat în 1929 la Bucureşti, unde se stabilise puţin după încheierea războiului. Colaborează cu presa idiş locală, ţine prelegeri despre folclorul spaniol, românesc şi ţigănesc, şi are chiar şi o tentativă, nereuşită, de a edita o revistă literară în idiş (au apărut doar patru numere).
Un alt capitol important în viaţa lui Manger se scrie la Varşovia (1929-1938), cea mai productivă perioadă din punct de vedere literar – aici publică excelentul roman Nemaipomenita descriere a vieţii lui Şmuel Abe Abervo. Cartea raiului. Părăseşte Varşovia în 1938 şi ajunge la Paris unde ţine diferite prelegeri, despre literatură, publicului vorbitor de limbă idiş. Încearcă să fugă în Palestina după ocuparea Franţei, dar ajunge, cu mari dificultăţi, în Anglia, unde va rămâne zece ani - o perioadă nefericită, marcat fiind sufleteşte de moartea fratelui său şi de soarta evreilor europeni în timpul Holocaustului. Consideră că baladele lui au căpătat o încărcătură superficială în uzul public, şi declară, într-o scrisoare deschisă, că renunţă atât la literatura cât şi la limba idiş. În 1951 se stabileşte în New York, unde este fie primit cu indiferenţă, fie ignorat, iar în 1967 se hotărăşte să rămână în Israel. I se pun aici în scenă piese inspirate din scrierile sale, în speranţa îmbunătăţirii situaţiei limbii idiş, din ce în ce mai puţin vorbită în Israel. În 1968 se instituie în Israel premiul naţional Itzik Manger pentru literatură idiş (tot în 1968, o adaptare a poemelor lui într-o piesă în două acte, Mangheriada, are premiera la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti) .
Itzik Manger, trubadurul poeziei idiş, moare în 1969 într-un sanatoriu din Tel Aviv, dar scrierile sale, îndeosebi baladele, încă trăiesc în inima iubitorilor de limbă idiş (în 2005, documentarul Itzik Manger, povestit de Arie Laish, a fost regizat de Radu Gabrea).
Sursă: Gabriela Ştefan, „Shtetl: Real şi Imaginar la Itzik Manger", disertaţie de master, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, 2008
