Titlul cărții: Vara în
care mama a avut ochii verzi
Autor: Tatiana Țîbuleac
Traducere în limba spaniolă:Marian Ochoa de Eribe
Editura: Impedimenta
ISBN: 978-84-17553-03-6
256 pag.
Anul apariţiei: 2019
Despre carte:
„Tatiana Țîbuleac a reușit un tur de forță cu acest prim roman al ei. Începutul, un overflow de imagini furioase și hipnotice, aduce bine cu Portocala mecanică ; de la un punct încolo, furia începe să se domolească, înlocuită de o visătorie paranoidă coagulată în jurul figurii mamei, generând la foc continuu fraze cu nimic mai prejos decât cele ale Aglajei Veteranyi; iar ultima treime a romanului, în care o mamă bolnavă de cancer și un fiu așteaptă moartea împreună – ei bine, pentru intensitatea ei atât de particulară nu îi pot găsi Tatianei Țîbuleac vreun corespondent. Scurt și intens, romanul ei splendid impune o prozatoare de la care am cele mai mari așteptări.” (Radu Vancu)
Când o carte e atât de puternică și de stranie caVara în care mama a avut ochii verzi, încerci instinctiv s-o plasezi într-un spațiu anume, cu alte cărți cu scris la fel de hipnotic și întunecat: pe undeva pe lângă Salinger, Aglaja Veteranyi, poate și Dragomán. E primul roman al Tatianei Țîbuleac, o scriitoare de 40 de ani din Republica Moldova, care are cetățenie română și locuiește la Paris. Adolescentul din romanul Tatianei Țîbuleac e copilul unor imigranți polonezi în Anglia, un puști care trece prin câteva tragedii de familie și iese spart și rănit ca o jucărie căreia i-ai smuls, rând pe rând, mâinile și picioarele. Povestea lui devine într-o vară povestea mamei lui, pe care învață s-o iubească pentru prima dată în viață. Știu oameni care-au plâns la cartea asta, eu am citit-o cu empatia bubuind tare în piept și cu gândul la mine, la copilăria mea, la ai mei și la cât s-au străduit să iasă bine. Cu Vara în care mama a avut ochii verzi, Tatiana Țîbuleac scrie una dintre cele mai răscolitoare povești din literatura română contemporană. Despre cum lipsa de iubire poate să lase oamenii singuri și nenorociți. (Luiza Vasiliu)
Întregul text (roman? poem?) este negocierea unei împăcări între conștiința tulburată a tânărului și mama sa muribundă, care redescoperă într-o ultimă vară împreună, petrecută într-un sătuc francez, o liniște care le-a lipsit întreaga viață. (…) Paginile care‑i pun față în față pe adolescentul care se îmblânzește sub soarele verii și pe mama sa muribundă, care slăbește și pare a renaște/a se transforma în proximitatea morții, sunt, o spun cu toată responsabilitatea, de cea mai înaltă calitate. Adică superbe, mai pe șleau… Tatiana Țîbuleac a scris o carte absolut memorabilă. (Bogdan-Alexandru Stănescu)
Am terminat de citit romanul Tatianei Țîbuleac „Vara în care mama a avut ochii verzi” , în care băieții răi și duri devin buni. E impresionantă figura mamei, în jurul căreia gravitează tot universul cărții: o figură fragila, tragică, tulburătoare. Propoziții scurte, șfichiuitoare, ca țăcănitul roților de tren. Revolta și mila se întâlnesc, se întretaie, se suprapun. Peisajele pe geam se schimbă foarte repede, fugind către priveliștea încremenită a lunii august în care mama urma să moară. E un roman cu adevărat bun, pe care-l citești cu răsuflarea tăiată. E un kaddish emoționant după mama care a murit. Felicitări, Tatiana Țîbuleac! (Dumitru Crudu, scriitor)
Există pe lume vreo povară mai mare decât dragostea cu care rămâi după ce ești respins? Este cancerul o denumire medicală pentru regretele care te mănâncă pe dinăuntru? Cine sunt morții vii? Câți sunt printre noi? Sute de alte întrebări vor trece prin capul vostru când veți citi această carte. Vă va deschide cele mai ruginite lacăte ale sufletului, va îngrămădi în jurul vostru cele mai ascunse frici, care vă vor rânji în față. Veți sta, dezgoliți, în fața celui mai sincer adevăr al vieții. Nu spun care. Spun doar că e, poate, cea mai bună carte citită anul ăsta. (Ionela Hadîrcă, umoristă)
Despre autor:
Tatiana Țîbuleac s-a născut în Chișinău în 1978 și trăiește de
câțiva ani la Paris. A studiat jurnalism și a lucrat în mai întâi presa scrisă
și apoi la ProTv Chișinău timp de 10 ani. După ce s-a mutat la Paris a început
să scrie ficțiune și a publicat două romane minunate: Vara în care mama a avut ochii verzi (Cartier,
2017) și Grădina de sticlă (Cartier, 2018),
care au adunat în jurul lor un fan club de cititori pasionați (din care i-am
spus emoționată că fac și eu parte). Vara
în care mama a avut ochii verzi a luat premiul „Observator cultural”
pentru proză în 2018, a fost tradus în franceză și transformat în piesă
de teatru de Nicoleta Lefter. Scriitoarea are doi copii, un băiat de 8 ani
și o fată de 6 ani.
Scrisul Tatianei e violent și blând, crud și înduioșător. E iubire, e terapie. Vara în care mama a avut ochii verzi m-a ajutat să mă împac cu furia și neputința pe care le-am simțit în fața bolii și a morții. M-am apropiat de vindecare alături de Aleksy și de mama lui, pe malul oceanului. Și nu credeam că e posibil ca o a doua carte scrisă de aceeași autoare să îmi placă la fel de mult, în moduri atât de diferite. Dar am iubit Grădina de sticlă pentru că a deschis ușile unor apartamente din Chișinău și mi-a arătat poveștile oamenilor de care mă simt foarte apropiată, fără să fi înțeles vreodată clar de ce. Cred că în lumile Tatianei Țîbuleac oricine se va regăsi, în personaje diferite, în apartamente sau în curți comune, într-un sat din Franța sau în Botanică, în gustul de suc de mesteacăn, în durerea unei morți.
(Sursa: https://www.scena9.ro/article/interviu-tatiana-tibuleac)
Prezentarea romanului realizată de Enrique Redel, Editor Editorial Impedimenta: https://youtu.be/Y7_4L9uO1Jo
