- 12 August 2016
- Etichete Lettre internationale nr. 98 Revista lettre Adrian mihalache Icr Institutul cultural Anne Applebaum
A apărut un nou număr al revistei Lettre Internationale, editată de Institutul Cultural Român.
SUMAR Nr. 98
Dincolo de eveniment
Anne Applebaum - Victoria Ucrainei
Timothy Snyder - Războaiele lui Putin
Rodica Binder - Politici și identități
Priya Basil - De unde ești?
Idei filosofice
Jürgen Grosse - Cioran, Nietzsche și resentimentul
Michel Juffé - Sigmund Freud - Benedictus de Spinoza. Corespondență
Garry Wills - Ce probleme îmi creează Coranul
Gheorghe M. Ștefan - Noul Babel
Carol Tavris - Bun pentru Instagram
Economie
Mircea Coșea - Homo Lego
Adrian Mihalache - Fără învingători și perdanți
Biblioteca „Lettre Internationale"
Carla Guelfenbein - Cu tine în depărtare
Constantin Abăluță - Mici obiecte care aduc timpul înapoi
Ludmila Ulițkaia - Fugarul
Jón Kalman Stefánsson - Tristețea îngerilor
Adrian Alui Gheorghe - Luna Zadar
Howard Jacobson - Shylock este numele meu
Idei literare
John Banville - Înconjurat de antisemiți
Nicolae Manolescu - Scurt comentariu
Iris Radisch - „Cel din urmă sărut, alaltăieri noapte"
Paul Celan către Ingeborg Bachmann
B. Elvin - Despre Celan - Bachmann
DIALOG Heinz-Norbert Jocks - Georges-Arthur
Goldschmidt: Când Freud a sosit la Paris
Arte
Mihu Iliescu - Orientul lăuntric
Grațiela Benga - Despre cărțile din cărți: o întâmpinare
DIALOG Marina Dumitrescu - Victor I. Stoichiță:
Provocarea memoriei, provocarea literaturii
Georges Banu - Melancolia intimității
Vladimir Bulat - Ceramica, tactica adversității
Iolanda Malamen - Despre învățare și încântare
Comentarii și corespondențe
Carmen Firan - Spirite în Amazon
Dan Ciachir - Ispita trecutului
Thomas Knauf - Basmele Budapestei
Adrian Mihalache - O adunare pestriță
Către cititorii noștri
Recitind istoria, înțelegem mai bine evenimentele de azi, dar acestea ne schimbă, la rândul lor, privirea retrospectivă asupra istoriei, ceea ce ne obligă să o rescriem periodic. Anne Applebaum încearcă să decodeze situația tensionată din Ucraina de azi, apelând la istoria acestei națiuni care a ajuns la statalitate, înainte de a-și forma și de a impune o identitate bine conturată. De mare interes este includerea însemnărilor rămase până de curând inedite ale reporterului galez Gareth Jones, care a fost în Ucraina în timpul foametei declanșate deliberat la începutul anilor 1930. Tot la istorie recurge Timothy Snyder când examinează „războaiele lui Putin" din perspectiva epocii napoleoniene. El considerând că politica rusă ar fi un „bonapartism fără Napoleon". Ce-i drept, Putin are îndrăzneala lui Napoleon, nu și geniul său. Rodica Binder oferă, la rândul ei, un unghi de vedere istoric pentru a explica politica Germaniei în privința marilor mișcări de populație. Trecutul complicat al Germaniei îi impune să fie de partea victimelor. Or, refugiații din Siria, Pakistan și Magreb întruchipează figura emblematică a victimei, spre deosebire de grecii „isteți și alunecoși", care sunt de neiertat. Priya Basil nu este deloc o victimă, ci imaginea ideală a cosmopolitului plin de succes. Născută în India, educată în școala engleză din Kenya și apoi la Londra, s-a stabilit la Berlin, unde scrie în engleză și publică în germană. Ea nu se consideră identificată printr-un loc anume, cel în care s-a născut sau cel în care s-a stabilit, ci prin lecturile asimilate, scrierile elaborate și limbile învățate. Dintre acestea din urmă, germana i-a trezit interesul pentru mecanismele riguroase care guvernează actele de comunicare. Este firesc ca o asemenea persoană să se simtă în largul ei și în spațiul virtual, dar de la o vreme, susține Priya Basil, acesta funcționează astfel încât să întărească habitudinile, și nu pentru a ușura transgresarea lor, în vederea înnoirii intelectuale.
Secțiunea Idei filosofice se deschide cu studiul aplicat al lui Jürgen Grosse despre legătura dintre Cioran și Nietzsche, mediată de Ludwig Klages. Citatele sunt excelent alese, iar articularea lor prin comentariul autorului este pasionantă, chiar dacă sinuoasă. Rămânem în final cu impresia că până și Nietzsche i se părea lui Cioran prea sistematic și ordonat în gândire. Încă un mic efort spre „descompunere" și ajungem la monologurile teatrale destrămate ale lui Beckett. Michel Juffé face un tur de forță scriind o corespondență imaginară, peste timp, între Spinoza și Freud. Autorul pastișează excelent stilurile diferite ale celor doi gânditori. Pe de o parte filosoful, care își dezvoltă argumentația more geometrico, adoptând rigorile matematicii, și, de partea cealaltă, savantul care vrea să explice totul prin prisma teoriei sale, în fond, reducționiste. Garry Wills ne spune cum a reușit să studieze Coranul, fără a cunoaște limba arabă. El observă cu oarecare surprindere că mulți adversari sau suporteri ai nazismului n-au citit Mein Kampf, tot așa cum comuniști și anticomuniști deopotrivă nu au citit vreodată Capitalul. Propunându-și să nu repete o astfel de greșeală, se familiarizează treptat cu Coranul, marcând similitudinile dintre acesta și Biblie (atât Vechiul Testament, cât și cel nou se regăsesc în Coran în proporții aproximativ egale). Garry Wills depășește această etapă de studiu al concordanțelor, propunând o interpretare interesantă, legată de relațiile dintre anumite aspecte din Coran și gândirea Sfântului Augustin (a Fericitului Augustin, pentru biserica ortodoxă). Dumnezeu a pedepsit orgoliul oamenilor, zădărnicind marele lor proiect al Turnului Babel, prin diversificarea limbilor. Gheorghe M. Ștefan arată că, în zilele noastre, când toată lumea vorbește aceeași limbă, a apărut o altă dificultate de comunicare, datorată diferențierii limbajelor. În fiecare domeniu al cunoașterii, s-a creat un limbaj specializat, incomprehensibil pentru cei dinafară. De aici provine închiderea culturală între granițe stricte, care împiedică înnoirea prin influențe reciproce între zone diverse ale cunoașterii. Dacă limbajele ne îngrădesc, spațiul virtual ne deschide o a patra dimensiune, arată Carol Tavris. Putem profita de această șansă, cu condiția să conștientizăm și să controlăm starea de a fi prezenți în mai multe locuri deodată, de obicei unul tangibil, altul, virtual. Altfel, ajungem să ne încredem mai mult în tehnologie decât în propriile noastre capacități.
Teoria economică se bazează pe ipoteza agentului uman perfect rațional, care caută doar maximizarea utilității sale, exprimate cantitativ. Mircea Coșea ne arată că această presupoziție este iluzorie și că știința economică ar trebui să ia în seamă complexitatea realității psihice, renunțând la a reduce omul la o simplă mașină care calculează avantaje, riscuri și elaborează strategii. Crizele economice apar mai ales din ignorarea specificului factorului uman. Subsemnatul se alătură acestui demers, arătând cum analiza psihologică oferă posibilitatea unei negocieri satisfăcătoare, în care să nu existe nici mari câștigători, nici mari perdanți.
Nu puțini cititori de-ai noștri au descoperit autori interesanți, citind fragmentele publicate în Biblioteca „Lettre Internationale". Textele alese din scrierile Carlei Guelfenbein, ale lui Constantin Abăluță și Jón Kalman Stefánsson, scrise cu mare rafinament, sunt creatoare de atmosferă poetică și melancolică deopotrivă. În schimb, cele ale Ludmilei Ulițkaia și Adrian Alui Gheorghe sunt pline de pitoresc și de ironie corozivă. Foarte interesant este demersul lui Howard Jacobson, care transpune piesa Neguțătorul din Veneția a lui Shakespeare într-un roman de actualitate.
În cadrul secțiunii Idei literare, John Banville comentează ecoul stârnit în SUA de traducerile operelor lui Mihail Sebastian. Diferențele culturale au ca efect interpretări uneori distorsionate, de aceea Nicolae Manolescu ne oferă o necesară clarificare. Publicăm două scrisori inedite ale lui Paul Celan către Ingeborg Bachmann, comentate de Iris Radisch. În acest context, am republicat o mai veche analiză a acestei relații, datorată regretatului B. Elvin, redactor fondator al revistei noastre. Dialogul lui H.-N. Jocks cu G.-A. Goldschmidt analizează problemele apărute din cauza dificultăților de traducere, fiecare limbă fiind, în ultimă instanță, un univers aparte. Romanul Busola al lui Mathias Enard, distins cu Premiul Goncourt (2015), în care aspectele muzicale au o pondere majoră, este analizat cu finețe, pertinență și spirit critic de Mihu Iliescu. Un autor de succes (W.S. Maugham) spunea despre cărțile scrise despre alte cărți (a scris și el dintre acestea) că sunt inutile, dar foarte plăcute. Părerea Grațielei Benga coincide doar cu ultima parte a enunțului lui Maugham. Ea abordează subiectul „cărților despre cărți", cu referire la lucrarea colaboratoarei noastre Rodica Grigore, Călătorii în bibliotecă, scrisă „disciplinat, dar fără liniaritate searbădă". Despre literatură este vorba și în dialogul dintre Marina Dumitrescu și V.I. Stoichiță, în care cunoscutul istoric și teoretician de artă arată că, în pofida succeselor obținute în centrele importante de cultură ale lumii, nu reușește să se despartă de București.
Finul connoisseur de artă Georges Banu ne delectează cu un studiu despre semnificațiile ușii în pictură. Vladimir Bulat ne face cunoscută ceramica din Basarabia, această artă delicată, în împlinirea căreia hazardul este inconturnabil. Suntem bucuroși să ilustrăm copertele noastre cu două lucrări recente ale maestrului Sorin Dumitrescu, a cărui prezentare bazată pe studiu și empatie ne este oferită de Iolanda Malamen.
Corespondențe interesante ne-au sosit de departe (Carmen Firan ne scrie despre Amazonia) și de demult (Dan Ciachir despre Bucureștiul vesel al anilor 1960). Thomas Knauf ne poartă prin Budapesta altor vremuri, iar subsemnatul ne scrie cum a devenit Craiova un important loc pe harta culturală a lumii, cu prilejul Festivalului de Teatru Shakespeare.
Adrian Mihalache
