1. Despre programul de traduceri al ICR
Observăm cu stupoare că persoane care nu au acoperire profesională vorbesc fără niciun temei de programele de traduceri ale Institutului Cultural Român.
Un domn pe nume Florin Bican pretinde că acest program ar fi fost anulat. Aceasta este o simplă afirmație falsă, căci noua conducere a ICR a anunțat de mult (începând cu luna octombrie 2012) dezvoltarea programului de traduceri al ICR.
Cine dorește poate consulta site-ul institutului, unde se poate citi că, în curând, încep înscrierile pentru programul de traduceri 2013-2014.
2. În legătură cu Filiala Moldova a ICR
Este complet falsă aserțiunea conform căreia Filiala Moldova a ICR este o formă fără fond. Așa cum se prevede în statutul acesteia, finanțarea este făcută din resurse extrabugetare (donații, sponsorizări etc.).
Bugetul Filialei Moldova a ICR se bazează pe aceste surse și este la îndemâna directorilor filialei, domnii Cassian Maria Spiridon și Marius Chelaru. Aceștia s-au angajat să asigure resursele financiare necesare funcționării optime a filialei.
Pe de altă parte, cei doi au prezentat public o seamă de acțiuni realizate în sensul preocupărilor specifice ale ICR – acelea de a face cunoscută cultura română în străinătate.
Toate cele de mai sus se bazează pe acțiuni și fapte, restul fiind simple supoziții fără nici-un suport.
3. Privitor la domnul Vladimir Filipov
Domnul Vladimir Filipov a fost ministrul rus al Învățământului, cel care a semnat acordul de echivalare a diplomelor între România și Rusia, împreună cu omologul său român, în 1999.
Personalitate bine cunoscută pe plan internațional, acesta funcționează de multă vreme în conducerea Centrului UNESCO (CEPES - UNESCO) de la București.
Domul Filipov a câștigat procesul cu cei care îl acuză că ar fi membru al serviciilor secrete de informații, astfel încât această chestiune a fost tranșată juridic.
Biroul de Presă al ICR