După o perioadă de peste un an, datorată pandemiei de coronavirus și întreruperea ulterioară, de încă o lună, cauzată de situația de securitate din Israel, Institutul Cultural Român de la Tel Aviv și-a reluat joi, 3 iunie 2021, seria evenimentelor organizate la sediu, în prezența publicului.
Astfel, seria de manifestări organizate în limba ebraică și destinate mai ales descendenților evreilor originari din România, a continuat cu un nou eveniment din cadrul „Cafenelei Românești”, care l-a avut ca invitat pe scriitorul originar din România, Moshe Granot, membru al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Ebraică.
Evenimentul – moderat de Martin Salamon, directorul ICR Tel Aviv și organizat în colaborare cu Asociația Scriitorilor Israelieni de Limba Ebraică – a avut loc în format fizic la sediul ICR Tel Aviv, cu transmisie simultană pe pagina oficială de Facebook. În cadrul prelegii intitulate „Contribuția scriitorilor români la literatura israeliană”, Moshe Granot a vorbit despre parcursul profesional și operele unor scriitori și artiști de origine română, care s-au afirmat în spațiul cultural israelian.
Moshe Granot și-a început prezentarea cu un scurt istoric al contribuției evreilor români la cultura ebraică și idiș în general, precum primul teatru profesionist în limba idiș fondat de Abraham Goldfaden în 1876, sau primul congres sionist de la Focșani, din anul 1881, ale cărui hotărâri au fost puse în aplicare în anul imediat următor când au ajuns în Israel pionierii evrei care au întemeiat orașele Roș Pina și Zichron Yaacov. Totodată, i-a menționat și pe cei mai importanți artiști evrei români din domeniul picturii (Marcel Iancu, Reuven Rubin, Nahum Gutman), al teatrului (Miriam Zohar, Geta Luca, Sandra Sade, Mosko Alkalay, Yaakov Bodo, Nicu Nitai) și al muzicii (Shlomo Artzi, Matti Caspi).
„Cu toate acestea, în privința literaturii de limba ebraică, contribuția evreilor români este relativ modestă și putem spune că ea a apărut după înființarea Statului Israel” – a afirmat Moshe Granot, a cărui prolifică carieră în domeniul literaturii cuprinde zeci de povestiri și articole, mai mult de 50 de cărți de ficțiune, mai ales cărți pentru copii și tineri, precum și manuale de pedagogie.
Printre numele cele mai importante de prozatori originari din România care au scris în limba ebraică, amintiți de invitatul „Cafenelei Românești” a ICR Tel Aviv, se numără Nahum Gutman (născut în Basarabia), Aharon Appelfeld (născut în Bucovina), Corinna Hasoferet (născută la Tecuci), Rina Frank Mitrani (născută în Haifa), Alon Altaras (născut în Yaffo), Nava Semel (născută în Israel, din părinți originari din Bucovina) și Zvika Nir (născut la Cluj, președinte al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Ebraică).
Scurte biografii ale scriitorilor israelieni originari din România, incluși în prezentarea lui Moshe Granot:
Nahum Gutman s-a născut în Telenești (pe teritoriul actual al Republicii Moldova) și s-a remarcat în mediile culturale israeliene atât grație stilului său eclectic de a picta, dar și talentului scriitoricesc, fiind recompensat cu importante premii, precum Premiul Israel pentru literatura de copii sau Premiul internațional „Hans Christian Andersen” (UNESCO) pentru cartea sa „Drumul cojilor de portocală” (1962).
Aharon Appelfeld a fost un scriitor israelian originar din Bucovina de Nord, care a câștigat prestigioase premii literare în Israel (Premiul Israel în 1983), Franța (Premiul Medicis în 2004) și Germania. Supraviețuitor al Holocaustului din Bucovina și Transnistria (1941-1944), multe din povestirile sale reflectă trăirile sale de copil în vremea Holocaustului, sau ca tânăr supraviețuitor al Holocaustului, în anii de început ai Statului Israel.
Corinna Hasoferet, autoare și editoare originară din România, și-a început cariera literară în litaratura pentru copii. Scrierile sale sunt adesea confesiuni și/sau tratează aspecte ale vieții din kibuțuri și din armată. În 1984 a înființat Centrul israelian pentru arte creative – o colonie internațională de artiști din Galil și Negev, care a funcționat timp de 11 ani, și al cărui scop a fost educația pentru coexistență multietnică prin intermediul artelor.
Alon Altaras este poet, autor, traducător și expert în cultura italiană modernă. Pentru traducerile sale din literatura italiană în ebraică a fost recompensat cu Premiul Ministerului Educației din Italia. Printre traducerile sale notabile se numără operele lui Antonio Tabucchi, Pier Paolo Pasolini, Antonio Gramsci, Natalia Ginzburg și Elena Ferrante. În plus, el a tradus în ebraică celebrul roman al lui Ernest Hemingway, „Bătrânul și marea”.
Rina Frank Mitrani s-a născut în Haifa din părinți originari din România, la rândul lor scriitori, producători și redactori TV. Cea mai cunoscută cartea a sa – „Fiecare casă are nevoie de un balcon” – a fost bestseller și a fost tradusă în mai multe limbi.
Nava Semel a fost scriitoare, scenaristă și traducătoare. Colecția ei de povești scurte „Pălăria de sticlă”, publicată în 1985, a fost prima lucrare de ficțiune publicată în Israel, care îi are în prim plan pe copiii supraviețuitorilor Holocaustului – „a doua generație” –, confruntați cu probleme identitare și cu cicatricile unui trecut dureros. A publicat mai mult de 20 de cărți de proză și piese de teatru.
Tzvika Nir este scriitor, poet, avocat și fost politician israelian, din anul 2015 președinte al Asociației Scriitorilor de Limba Ebraică din Israel. Născut la Cluj-Napoca, Nir a imigrat în Israel în 1948. Prima sa lucrare a fost o carte de poezii pentru copii, publicată în 1993, dedicată celor trei fiice ale sale. În 2005 a obținut un masterat în literatură generală de la Universitatea din Tel Aviv. Primul său roman ”The Hand That Executed Me” a fost publicat în 2012, urmat de ”Time of the Heart” (2013) și ”Truth” (2016). În 2017 a publicat prima sa carte de poezie ”Otthon”, care a fost urmată de „Zeul arderilor dorințelor”, în 2019.
