Numeroase personalități din lumea culturală, artiști, cineaști, critici de film și teatru, au participat, joi seară, la lansarea volumului „Sora mea din Australia. Trecute întâlniri cu Irina Petrescu“, realizat de criticul Magda Mihăilescu, care a fost prezentat în Sala Mare a Institutului Cultural Român (ICR). Evenimentul a fost prezentat de Mirel Taloș, președintele interimar al ICR, care i-a avut alături pe jurnalistul Cristian Tudor Popescu, actorul Dan Nuțu, criticul de film Angelo Mitchieviciși pe regizorul Laurențiu Damian, președintele Uniunii Cineaștilor din România (UCIN).
Tora Vasilescu, Margareta Pâslaru, Irina Margareta Nistor, Valerian Sava, Marina Roman, Dana Duma, Ștefan Velniciuc, Ana Maria Sandu, Corina Șuteu, Mihai Chirilov, Mihai Fulger, Bujor T. Rîpeanu, Cristina Corciovescu, Doina Papp, Razvan Popa, Emil Banea, Carmen Zamfirescu au onorat cu prezența evocarea Irinei Petrescu, organizată de ICR și UCIN. „Institutul Cultural Român încearcă să țină vie cinematografia românească, atât prin filme de patrimoniu, cât și prin filme ale noilor generații de cineaști. Programul de film din Europalia-România - festival european far pentru imaginea României în străinătate - conține 24 de filme din Arhiva Natională de Filme, printre care Manasse (regia Jean Mihail), La moara cu noroc (regia Victor Iliu), Nu vreau să mă însor (regia Manole Marcus), Meandre (regia Mircea Saucan), Filip cel Bun (regia Dan Pița), Proba de microfon (regia Mircea Daneliuc) sau De ce trag clopotele, Mitică? (regia Lucian Pintilie). Irina Petrescu este reprezentată prin filmul Nu vreau să mă însor (r. Manole Marcus, 1961), unde realizează cel de-al doilea rol din cariera sa, după debutul în lungmetraj oferit de Liviu Ciulei în Valurile Dunării (1960). Se poate spune că filmul este o prima încercare în a dezvolta musicalul românesc, printr-o comedie de erori și întâlniri amoroase încrucișate“, a spus Mirel Taloș, președintele interimar ICR.
„Irina Petrescu joacă un rol deosebit de viu și senin, ce sclipește alături de culorile vivante ale imaginii făcute de faimosul director de imagine, Alexandru Întorsureanu. De asemenea, prezentăm, în EUROPALIA, și Erupția (regia Liviu Ciulei, 1957), un film rar văzut și discutat, debutul în lungmetraj al regizorului, care precede Valurile Dunării“, a adăugat Mirel Taloș.
La întâlnirea de la ICR, actorul Dan Nuțu a remarcat că Irina Petrescu avea o alură și o eleganță care veneau de departe, „nu neapărat din educație, ci probabil din gene“. „Era o tânără doamnă, iar în carte i-am spus gazelă, când de fapt am vrut să spun căprioară“, a spus actorul. „Marea frumusețe a Irinei au fost sufletul și talentul ei. Și sufletul a ales un chip pe potrivă, nu se putea altfel, un chip care a înnobilat scena și ecranul“, a punctat Laurențiu Damian, președintele UCIN.
Magda Mihăilescu a menționat, cu regret, că de această carte s-a apucat târziu, deși a întâlnit-o prima data pe marea actriță Irina Petrescu, în iunie 1964. „La cinci ani de la plecarea ei, în 2013, m-am încumetat acel ceva care să se poată numi o carte. Cu o strângere de inimă, cu sfială, neștiind dacă de acolo din cerul ei mai mic mă mustră că am hotărât să duc de una singură până la capăt, o asemenea intenție, sau îmi spune fie din delicatețe“, a precizat autoarea monografiei despre marea artistă.
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a povestit că a cunoscut-o pe Irina Petrescu în anul 2000. „Modul în care a intrat prima dată în încăpere rămâne de neșters în memoria mea: pentru că sculpta aerul în jurul ei. Era o combinație între a fi impunătoare fără a fi arogantă, de a fi caldă fiind în aceeași timp sobră.Nu știu cum reușea acest lucru“, a spus jurnalistul și criticul de film. „Nu era nevoie să spună nimic, era suficient că Irina Petrescu să apară și se umplea de semnificație și cel mai prost film în care juca. Avea o capacitate formidabilă de a călca replica, simțea, avea un organ interior, care funcționa ca un cod detector și corector de eroare. A avut de rostit replici inepte în viața ei mai multe decât replici memorabile și a reușit de fiecare data - era de necrezut! - să modifice ceva în acele replici, prin atitudinea ei, prin expresia feței, cât s-o crezi“, a subliniat Cristian Tudor Popescu.
„Sora mea din Australia” este o carte-album, monografie, care cuprinde diverse convorbiri, scrisori și confesiuni ale actriței. Albumul adună mărturii semnate de personalități care au marcat cariera Irinei Petrescu: Liviu Ciulei, Mihai Măniuțiu, Dan Nuțu, Virgil Ogășanu. De asemenea, sunt publicate portrete ale actriței scrise de regizorul Laurențiu Damian și de criticii Cristina Corciovescu, Eva Sîrbu, Doina Papp, Marina Spalas.
Volumul de 223 de pagini include fotografii inedite din viața și cariera Irinei Petrescu. Este publicat de Editura Uniunii Cineaștilor din România, în condiții grafice excepționale, coperți cartonate, plastifiate, hârtie de album. Într-un interviu fluviu din „Adevărul Literar&Artistic”, de la începutul acestui album, actrița amintește anii copilăriei şi adolescenţei, formarea ei într-o familie de intelectuali şi întâmplarea care a adus-o pe marele ecran şi, mai apoi, pe scenă. Actrița povestește despre dificultatea de a înfrunta o „meserie de vitrină”, pentru un om iubitor de discreţie. Prin interviuri realizate în etape diferite ale vieţii şi creaţiei Irinei Petrescu, Magda Mihăilescu reuşeşte să obţină de la aceasta multe cugetări despre arta pe care a îmbrăţişat-o cu o mare conştiinţă de sine.
****
Irina Petrescu s-a născut la Bucureşti, la 19 iunie 1941. Talentată, elegantă şi misterioasă, Irina Petrescu a marcat cinematografia românească şi a atras atenţia regizorilor din străinătate. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” (1963). A debutat la Bulandra cu piesa „Noaptea e un sfetnic bun” (1964) de Alexandru Mirodan, în regia lui Radu Penciulescu, unde a jucat alături Octavian Cotescu, Ştefan Ciubotăraşu, Victor Rebengiuc. A desfăşurat o prestigioasă activitate artistică în cadrul Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti. Activitatea teatrală a fost dublată de o bogată filmografie, din care amintim: „Valurile Dunării” (1959), „Nu vreau să mă însor” (1960), „Poveste sentimentală” (1961), „Paşi spre lună” (1963), „Străinul” (1964), „Concert din muzică de Bach” (1975), „Trei zile şi trei nopţi” (1976), „Acţiunea autobuzul” (1977), „Castelul din Carpaţi” (1981), „Imposibila iubire”, „Singur de cart” (1983), „Încrederea”, „Cei care plătesc cu viaţa” (1991), „Hotel de lux” (1992), „Domnişoara Cristina” (1996). A făcut parte din distribuţia filmului documentar „Despre Iulian Mihu aşa cum a fost; Despre Noi, aşa cum suntem”, în regia lui Laurenţiu Damian (2009). În februarie 2011, a avut loc premiera în România a coproducţiei româno-israeliene „Misiunea Directorului de Resurse Umane”, regia Eran Riklis, film în care Irina Petrescu face un rol memorabil. S-a remarcat în numeroase roluri în spectacole de teatru, precum: „Leonce şi Lena” de Georg Buchner (1970), „Anunţul la mica publicitate” de N. Gingsburg, „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare (1973), „Mizantropul” de Moliere (1989), „Teatrul comic” de Carlo Goldoni (1992), „Caligula” de Albert Camus (1996), „Thomas a Becket” de Jean Anouilh (1999), „Hamlet” de William Shakespeare (2000), „Unchiul Vanea” de A.P. Cehov (2001), „Oblomov” după I.A. Goncearov (2003), „Căsătoria” de Gogol (2003), „Elizaveta Bam” de Daniil Harms (2006), „Sfârşit de partidă” de Samuel Beckett (2009). În anul 2000, actriţa Irina Petrescu a fost decorată cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer, de către Preşedinţia României.Irina Petrescu a murit pe 19 martie 2013.
Fotografii: Lucian Năstase și Florin Ghioca
