Miercuri, 16 decembrie 2009, de la ora 19.00, Cvartetul Belcea susţine un nou recital la Ateneul Român. Invitat special: Cvartetul Arcadia. În program: Joseph Haydn – Cvartetul în Do Major op. 20 nr. 2; Dmitri Şostakovici – Cvartetul nr. 14 în Fa diez Major op. 142; George Enescu – Octetul în Do Major op. 7. Recitalul este ultimul eveniment din cadrul rezidenţei prestigiosului ansamblu londonez la Ateneul Român, rezidenţă susţinută de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Filarmonica „George Enescu".
Cvartetul Belcea (Corina Belcea-Fisher – vioară, Laura Samuel – vioară, Krzysztof Chorzelski – violă, Antoine Lederlin – violoncel), înfiinţat în 1994, este una dintre cele mai de succes formaţii camerale ale momentului. Cei patru muzicieni au urmat stagii de perfecţionare cu membrii cvartetelor Chilingirian, Amadeus şi Alban Berg. Premiile câştigate la concursurile internaţionale de la Osaka şi Bordeaux, precum şi Premiul pentru muzică de cameră decernat în 2001 şi 2003 de Societatea Filarmonică Regală, au confirmat valoarea de excepţie a formaţiei. Cvartetul Belcea a mai fost distins cu premiul Gramophone pentru debut, în 2001, iar cu ocazia lansării Integralei cvartetelor de Bartók, apărută în 2008 cu sprijinul Institutului Cultural Român, a fost desemnat de Echo Klassik Awards drept Ansamblul cameral al anului. Cvartetul Belcea este în prezent ansamblu asociat la Guildhall School of Music and Drama şi are un contract de exclusivitate pentru înregistrări cu casa de discuri EMI.
Din 2007, la iniţiativa Institutului Cultural Român şi cu sprijinul Filarmonicii „George Enescu", Cvartetul Belcea a fost cvartet în rezidenţă la Ateneul Român. Alături de seria de concerte, programul a cuprins şi cursuri de măiestrie pentru tinere cvartete din România şi Republica Moldova.
Cvartetul Arcadia (Ana Bogăţilă – vioară; Răsvan Ionuţ Dumitru – vioară; Traian Boală violă; Török Zsolt – violoncel), înfiinţat în 2006 la Cluj-Napoca, participă din 2007 la cursurile de măiestrie susţinute de Cvartetul Belcea în cadrul programului de rezidenţă. Printre muzicienii de a căror îndrumare a beneficiat se numără personalităţi precum precum Avo Kouyoumdjian (Austria), György Kurtág (Germania), Anner Bylsma (Olanda), Ferenc László (România) şi membri ai unor formaţii camerale prestigioase: Cvartetul Transilvan, Ad Libitum şi Voces (România), Alban Berg (Austria), Orlando (Olanda), Bartók (Ungaria), Artis (Austria) şi Prazák (Cehia). Cvartetul Arcadia a concertat pe numeroase scene europene – în Austria, Ungaria, Germania, Elveţia, Republica Cehă – şi la Beijing. Activitatea ansamblului a fost încununată de numeroase premii la competiţii naţionale şi internaţionale. În 2009, Cvartetul Arcadia a devenit membru al Academiei Europene de Muzică de Cameră.
Programul rectitalului de miercuri, 16 decembrie, cuprinde trei lucrări camerale de referinţă – unul dintre Marile Cvartete ale lui Joseph Haydn, una dintre ultimele compoziţii semnate de Dmitri Şostakovici şi o capodoperă din prima tinereţe a lui George Enescu.
„În 1772, Haydn abandonează stilul galant, influenţat fiind de ideile novatoare care frământau Europa. Filozofia lui Jean-Jacques Rousseau privind libertatea individului şi reîntoarcerea la natură determină o transformare radicală şi în genul pe care însuşi Haydn îl numea – până atunci – divertimento a quattro. Ciclul op. 20 este cunoscut drept cvartete ale soarelui, după prozaicul motiv al copertei primei ediţii, dar mai ales drept Marile cvartete, datorită contribuţiei revoluţionare la maturizarea genului. (...)
Cvartetul nr. 14 este probabil cel mai accesibil dintre ultimele cvartete de Şostakovici. Termenul ne duce cu gândul – pe bună dreptate – la creaţiile beethoveniene cu care se înrudeşte subtil. Rafinamentul limbajului muzical, permanenta raportare la creaţiile trecutului, precum şi procesul neobosit de inovare, caracterizează creaţia camerală a unuia dintre cei mai importanţi compozitori ai secolului XX. (...) Lucrarea, începută în vara lui 1972 în casa prietenului său Benjamin Britten şi definitivată în luna aprilie a anului următor la Copenhaga este structurată în trei părţi contrastante, două mişcări animate încadrând un Adagio de o profunzime beethoveniană. (...)
«Pare incredibil ca un adolescent de 18 ani (19 neîmpliniţi la isprăvirea partiturii) să conceapă şi să ducă la bun sfârşit un asemenea proiect. Căci este vorba de o lucrare monumentală, extrem de densă, cu o durată de aproape trei sferturi de oră, perfect originală şi de o mare unitate». Iată cum caracterizează Octuorul op. 7 compozitorul şi profundul analist al operei lui Enescu, Pascal Bentoiu. Creaţie a unui compozitor deplin format, dar în egală măsură a unui virtuoz al viorii, Octuorul rămâne una din culmile greu de atins chiar şi astăzi. Acest fapt se datorează, pe de o parte, densităţii şi complexităţii materialului sonor, pe de alta, dificultăţilor de ordin tehnic care necesită nu opt instrumentişti, ci un ansamblu cameral perfect sudat, conlucrând cu râvnă pentru realizarea neobişnuitei partituri." – Ioan Dobrinescu
