ICR Lisabona, în colaborare cu Fundația Amália Rodrigues, organizează un concert de muzică fado în interpretarea artistei Cristinei Dăscălescu, acompaniată de artiștii portughezi Luís Ribeiro (chitară portugheză) și Pedro Pinhal (chitară clasică). Evenimentul va avea loc miercuri, 10 aprilie 2024, ora 17.00, la Casa-Muzeu Amália Rodrigues, Lisabona.
Concertul este un omagiu adus muzicii fado, Amáliei Rodrigues și a dorului. Cu această ocazie, este promovată și asemănarea între fado și doină. Cuvintele „dor” și „saudade” au echivalent doar în limbile română și portugheză. Pentru că „saudade” în portugheză înseamnă „dor” în limba română, se consideră că atât românii cât și portughezii împărtășesc semnificația profundă a acestui sentiment.Repertoriul a fost ales de Cristina Dăscălescu, ca o evocare a personalității Amáliei Rodrigues, și în același timp, va oferi publicului portughez o doină românească din folclor și piese muzicale ale cunoscutei artiste Maria Tănase apropiate tematic de fado.
Cristina Dăscălescu este profesoară, traducătoare de literatură franceză și portugheză în limba română, cercetătoare și interpretă de folclor și fado. Când a călătorit pentru prima dată în 2015 cu o echipă de televiziune franceză pentru a realiza un documentar despre Portugalia, a descoperit muzica fado, în special muzica Amáliei Rodrigues, care a inspirat-o. De atunci a început să se documenteze atât ca interpret, cât și ca promotor de fado în România. Pasiunea pentru muzica și literatura portugheză i-a deschis o nouă etapă culturală, artistică și literară în viață, care s-a concretizat în apariții publice la concerte, înregistrări, un scurtmetraj despre O Que É O Fado (Ce reprezintă Fado) pentru publicul românesc, dar și traduceri de cărți, precum Morreste-me, de José Luís Peixoto și, în curs de apariție: Fado Alexandrino, de António Lobo Antunes, Para Uma História do Fado, de Rui Vieira Nery, Gato Malhado și Andorinha Sinhá, de Jorge Amado.
Dorința de a înțelege ce este fado este motivul pentru care se întoarce aproape în fiecare an la Lisabona pentru a-și continua cercetările pe tema „Între doină și fado, între dor și saudade - două sensibilități colectiveˮ. Studiul comparativ abordează diferite domenii complementare: istorie, stilistică literară, muzicologie, etnologie și folclor, aspecte filozofice și mitologice ale cristalizării celor două sentimente: „dorˮ și „saudadeˮ. Deși din punct de vedere geografic cele două țări se află la extremele latinității, ele împărtășesc același spectru emoțional, o sensibilitate specială, aceste cântece tradiționale – fado și doina, care exprimă sufletele unor popoare în care sentimentul dominant pentru portughezi este „saudadeˮ, iar pentru români - „dorˮ. Ambele cântece au fost incluse în patrimoniul UNESCO, Doina - 2009, Fado - 2011.
Luís Ribeiro (chitară portugheză) s-a născut la în 1953, în Bragança. I-a plăcut sunetul chitarei de la o vârstă fragedă, deoarece tatăl său cânta la acest instrument. A cântat la chitară cu Amália Rodrigues, pe care a început să o acompanieze în 1970, tocmai de ziua ei de naștere, la un spectacol în Santiago de Compostela. A rămas alături de Amália timp de cinci ani și a cântat cu ea în aproape toată lumea.Continuă să cânte pentru importanți artiști de fado, precum și ca invitat în diverse producții de radio și TV.
Pedro Pinhal (chitară clasică) s-a născut la 1971, în Santarem. Din 1986 până în 1990 a cântat în grupuri portugheze de muzică folclorică și rock pe diferite scene din întreaga țară. În 1990 și-a descoperit pasiunea pentru fado, începându-și astfel cariera în acest stil muzical. Colaborează cu celebra casă de fado în Portugalia - „Clube de fadoˮ. Între 2005 și 2013 a început să colaboreze cu interpreta Cuca Roseta, înregistrând 2 CD-uri, dintre care unul a fost produs de Gustavo Santaolalla, câștigător a 2 premii Oscar și mai multe premii Grammy. Din 2007 a început să compună muzică fado.
Intrarea este liberă, pe bază de înregistrare în măsura locurilor disponibile, la adresa de e-mail: icrl.geral@mail.ptprime.pt, până la data de 8 aprilie 2024.
