În cadrul celei de-a treia Stagiuni Muzicale Române în Portugalia, Institutul Cultural Român de la Lisabona prezintă două concerte de jazz, intitulate "De la Swing la Bossa Nova", având-o ca protagonistă pe vocalista Irina Sârbu, acompaniată de Trio-ul pianistului Puiu Pascu. Spectacolele vor avea loc luni, 7 iunie, orele 19:00, la Muzeul Muzicii (Stația de Metrou Alto dos Moinhos, Lisabona) şi marţi, 8 iunie 2010, la orele 21:00, în Auditoriul Institutului Franco-Portughez, (Av. Luís Bívar 91, Lisabona). INTRAREA LIBERĂ
"De la Swing la Bossa Nova" este un proiect alcătuit din piese cunoscute – jazz standards, sambe, bossa nove - şi, totodată, un omagiu adus stilului brazilian original, creat în urmă cu jumătate de secol. Apariţia bossa novei a marcat, prin utilizarea limbii portugheze, o primă alternativă viabilă la monopolul lingvistic deţinut de engleză în istoria de până atunci a jazzului.
Grupul bucureştean se remarcă prin expresivitate, capacitate improvizatorică, imaginaţie, virtuozitate tehnică solo şi de grup. Faptul că toţi cei patru interpreți au studii de muzică clasică amplifică orizontul de inspiraţie şi conferă fermitate edificiului melodic. Jocul relaţiilor dintre voce şi instrumente este mereu altul, astfel încât fiecare concert are statut de unicat. Un şarm aparte provine din pasiunea si carinho-ul cu care Irina Sarbu cântă în limba portugheză.
Irina Sarbu: La începutul secolului, vocalista Irina Sarbu primea onorantul Premiu pentru debut în jazzul românesc. Era incă studentă în anul II la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică. Cariera tinerei interpretele se construieşte ascendent de la un concert la altul, repertoriul se îmbogăţeşte şi se diversifică. Cu profesori de excepţie – Anca Parghel, Deena DeRose şi Dana Dorian - Irina lucrează intens şi serios, astfel încât astăzi calitatea vocii sale, timbrul special şi inconfundabil, bogăţia imaginaţiei improvizatorice, performanţa în acrobaţie vocala au impus-o definitiv printre cei mai buni tineri vocalişti români de jazz. Întâlnirea în anul 2006 cu ţambalistul Marius Mihalache şi primul CD realizat împreuna, World Sypmhony / 2007, marchează debutul discografic şi pătrunderea în universul etno-jazzului.
Puiu Pascu: Este un virtuoz al claviaturii, un maestru al improvizaţiei, un compozitor inspirat, un artist în perioada de vârf a carierei, a cărui prezenţă asigură oricărui concert de club sau de festival, succesul de public și de presă. Frenezia cu care transmite armonii și ritmuri sofisticate, originalitatea abordării pieselor și arderea intensă în procesul interpretativ-creator fac din Puiu Pascu un artist de elită al jazzului.
Ciprian Parghel: Absolvent al secţiei de jazz în cadrul Conservatorului Regal din Bruxelles, Ciprian Parghel a concertat pe numeroase scene festivaliere și de club, atât în România cât și în străinătate. A colaborat cu artişti de reputaţie internaţionala, printre care Archie Shepp, Puiu Pascu, Mircea Tiberian, Garbis Dedeian, Paolo Radoni și, de nenumărate ori, în formula de trio-familie Anca Parghel & fii. Deşi foarte tânăr, e considerat deja unul dintre cei mai valoroşi contrabasişti ai generaţiei sale. Soliditatea liniilor sale basistice - configurând inconturnabile groove-uri - transmite vibraţii esenţiale pentru partenerii actului interpretativ dar și pentru spectatori.
Tudor Parghel: Absolvent al Conservatorului Regal din Bruxelles, fost profesor în cadrul Conservatorului de Muzică din Joensuu - Finlanda, Tudor Parghel a reuşit, la cei 27 de ani ai săi, să atingă performanțe impresionante, atât muzicalmente cât și din punct de vedere pedagogic. Pe lângă numeroasele apariţii pe scenele de club și de festival, a avut ocazia să colaboreze cu artişti precum Shelly Berg, Larry Livingstone, Archie Shepp, Ion Baciu jr. S-a făcut cunoscut și apreciat în cadrul antemenționatului Trio Anca Parghel. Apreciat de pianistul Ion Baciu jr. drept cel mai valoros baterist român din ultimii ani, Tudor Parghel reușește să se impună cu ritmica sa cizelată, o veritabilă explozie de energie, atât de necesară comunicării directe între muzicieni și public. În timpul concertelor, ritmurile sale stimulează spontaneitatea și creativitatea celorlalţi artişti, permițându-le să se desfășoare și să introducă audiența într-o atmosferă de vraja. Adeseori, Tudor atinge momente culminante prin improvizațiile sale pline de virtuozitate, dinamism și muzicalitate.
