Participare românească în cadrul CARNAVALULUI
DE LA VENEŢIA
cu spectacolul „Hellequin”
producţie a Teatrului Naţional „Aureliu
Manea” din Turda
regia:
Michele Modesto Casarin
Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în colaborare cu Compania teatrală Pantakin, organizează spectacolul „Hellequin”, producţie a Teatrului „Aureliu Manea” din Turda, vineri 9 februarie, sâmbătă 10 februarie şi duminică 11 februarie 2024, în Piaţa San Marco şi piaţa Campo Santo Stefano de la Veneţia.
Distribuţie: Raluca–Marina Gheorghiu, Florina–Cristina Filip–Florian, Valentin–Alin Oncu,
Alexandra Tarcea, Cătălin–Ilie Florea, Anca–Ofelia Markos, Călin–Mihail Roajdă,
Alexandru–Valentin Condurat
Manager: Cătălin Grigoraş
Regia: Michele Modesto
Casarin
Măşti: Stefano Perocco
di Meduna
Programul spectacolelor:
9 februarie / piaţa
Campo Santo Stefano, ora12:30 şi ora 15:30 (durata 40 minute);
10 februarie / piaţa
Campo Santo Stefano, ora 12:30 şi Piaţa San Marco, ora 15:30 (durata 40 minute);
11 februarie /
piaţa Campo Santo Stefano, ora 11:00 şi Piaţa San Marco, ora 14:30 (durata 40 minute).
Spectacolul„Hellequin” îşi propune să familiarizeze publicul larg cu personajele principale ale formei de teatru Commedia dell’Arte, personaje recunoscute pentru trăsăturile lor distinctive şi comice. Pe lângă acestea, măştile şi costumele reprezintă elemente esenţiale ale spectacolului de Commedia dell’Arte, iar în piesa de teatru de la Veneţia vor juca un rol semnificativ în transpunerea scenică a unei poveşti de dragoste. Hellequin era deja un personaj popular cu nume similare în Franţa şi Provence, iar în Italia central–nordică se spune că Dante a reutilizat acest nume, italienizându-l cu totul, pentru unul dintre diavolii săi, devenind ulterior celebrul Arlechin din Veneţia. La sfârşitul secolului al XVI-lea s-a născut Arlechinul, servitorul aparent prostănac, dar la nevoie diabolic de viclean, purtând o mască neagră batjocoritoare şi un costum de in cu romburi colorate, care acţionează pentru a zădărnici planurile stăpânului său Pantalone, în acord cu prietena sa Brighella, şi pentru a urmări cu haz şi ingeniozitate interesul său amoros, Colombina. Aceste caracteristici îl fac să semene cu rolul tipic al păcălitorului, care îl are corespondent pe Păcală al tradiţiei populare româneşti.
Istoria Carnavalului din Veneţia începe în 1162. Prima sursă scrisă care atestă acest eveniment datează din 1268, când este menţionată utilizarea măştilor. Acesta a fost autorizat oficial printr-un act al Senatului Republicii Veneţiene din 1296, în care se preciza că toată lumea are dreptul de a se distra înainte de sfârşitul Postului Mare. Carnavalul a devenit internaţional în secolul al XVIII-lea, când tinerii provenind din familii înstărite din întreaga Europă veneau incognito la Veneţia, pentru a se distra fără a fi recunoscuţi. La începutul secolului al XX-lea, carnavalul a dispărut treptat, pentru a reveni în 1979 datorită unui grup de veneţieni şi a organizatorilor Bienalei de Artă, care au decis să reînvie tradiţia pierdută. Commedia dell’Arte s-a născut în Italia secolului al XVI-lea şi a reprezentat o ruptură între teatrul cultural medieval şi cel contemporan. Noutatea sa consta în profesionalizarea meseriei de actor şi în recuperarea unor forme teatrale arhaice, duse la extrem, cum ar fi jocul actoricesc pus în scenă fără un scenariu strict. Măştile, aşa cum le cunoaştem astăzi: Pantalone, Arlecchino, Pulcinella, Scapino, Colombina, sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute nume dintr-o lungă listă de personaje, tipuri umane, care în aceste nume cunosc o cristalizare ce caracterizează diferitele personalităţi, protagonişti ai Commedia dell’Arte.
