Accademia di Romania in Roma în colaborare cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București organizează Conferința Internațională și Expoziția „Interferențe arhitecturale italo-române”.
Conferința va avea loc luni, 5 mai 2014, ora 18.00, la sediul Accademia di Romania. Vor lua cuvântul: prof. dr. arh. Sorin Vasilescu (Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti), asist.dr.arh. Roland Adrian Kunst (Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti), asist.drd.arh. Matei Luca Stoian (Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti) , arh.dr.Emma Tagliacollo – (CNR, Istituto per la Conservazione e la Valorizzazione dei Beni Culturali, Roma).
Expoziția, deschisă în perioada 5-7 mai 2014, este compusă din 100 de panouri cu imagini ale celor mai importante edificii ale arhitecturii interbelice italiene și românești și este realizată de prof. dr. arhitect Sorin Vasilescu, în colaborare cu arh. Roland Adrian Kunst și arh. Matei Luca Stoian, cadre didactice la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. Manifestările vor avea loc în prezența S.E. Dana-Manuela Constantinescu, Ambasadorul României în Italia.
În complexa atmosferă a perioadei interbelice, două tendințe erau predominante în arhitectura apuseană: cea a iconoclastei avangarde permanente şi cea a aspiraţiei spre o „clasicitate” care nu trebuie confundată cu neoclasicismul. În arhitectura românească, acestor tendințe li s-a adăugat și încercarea de redefinire nuanţată a conceptului de tradiţie naţională în contextul modernității, redefinire care a dus la treptata părăsire a arhitecturii neoromânești care își încheia gloriosul ei ciclu existențial.
De un particular interes este modul în care unele căutări ale arhitecturii italiene interbelice s-au reflectat în arhitectura românească. Arhitectura noastră, ca şi cea italiană, a căutat o proprie cale de rezolvare a „conflictului” dintre formele naţionale şi cele internaţionale, aşa cum se căutase (şi uneori se reuşise) să se elaboreze o formă proprie de proto art nouveau denumit stilul „neoromânesc”. Dar, odată epuizată capacitatea expresivă a neoromânescului, unii arhitecţi români s-au orientat spre raţionalismul de factură franceză, alţii s-au apropiat de cel german, propovăduit de Bauhaus, iar alţii de cel italian.
Manifestarea își propune redefinirea unor cuvinte-cheie, precum: perioadă interbelică în arhitectura română și italiană, cultură, național, futurism, raționalism, modernism, artă de stat, urmărind investigarea conexiunilor dintre patrimoniul cultural al arhitecturii moderne italiene și române. Un spectru larg de abordare a problematicii care permite relevarea devenirii conceptelor de arhitectură din punct de vedere istoric, cultural și politic, precum și modul în care au avut loc aceste schimbări.
