În contextul aniversării a 20 de ani de la evenimentele anului 1989, în sala de conferinţe „Marian Papahagi" a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia va avea loc luni, 21 decembrie 2009, începând cu ora 18,30, o manifestare menită să amintească ororile închisorilor regimului comunist şi să omagieze pe victimele acestora.
În prima parte a serii, va fi vernisată expoziţia Irinei Hasnaş Hubbard, intitulată „Umbrele trecutului, modele pentru prezent. Portrete ale victimelor inchisorilor comuniste" şi dedicată memoriei deţinuţilor politici din România, în perioada 1945-1962. Vernisajul va fi urmat de lansarea ediţiei în limba italiană a Jurnalului scris de Lena Constante în închisorile comuniste, despre cele „3000 de zile singură în închisorile din România".
Volumul, intitulat L'evasione silenziosa. Tremila giorni, sola, nelle prigioni romene / Evadarea tăcută. Trei mii de zile, singură, în închisorile din România (traducere şi note de Angela Tarantino, postfaţă de Ioana Bot şi Angela Tarantino, ediţie îngrijită de Maria Antonietta Saracino) a apărut la editura Nutrimenti din Roma, cu finanţare din programul „Translation and Publication Support Programme" (TPS) al Institutului Cultural Român.
Despre literatura carcerală ca formă de rezistenţă spirituală în perioada regimurilor totalitariste şi despre personalitatea Lenei Constante (1909-2005) vor vorbi Angela Tarantino, profesor de limba şi literatura română la Universitatea din Florenţa şi Maria Antonietta Saracino, profesor la Universitatea La Sapienza din Roma.
Vor fi lecturate în limbile română şi italiană fragmente din Jurnalul Lenei Constante.
Din seria evenimentelor organizate de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia cu prilejul aniversării a 20 de ani de la prăbuşirea regimurilor comuniste au mai făcut parte lansarea volumului Alexander Dubček e Jan Palach. Protagonisti della storia europea / Alexander Dubček şi Jan Palach. Protagonişti ai istoriei europene (Editura Rubbettino, 2009) şi congresul internaţional pe tema „1989-2009: Căderea Zidului Berlinului – după douăzeci de ani", organizat împreună cu Departamentul de Americanistică, Iberistică şi Slavistică al Universităţii Ca' Foscari şi Institutul Polonez din Roma.
Să povesteşti zi de zi, oră de oră, viaţa de închisoare este cu neputinţă. Poate chiar plicticos pentru cititor. Zece pagini pentru douăzeci de zile de tortură este şi aşa prea mult. Doisprezece ani mai târziu eram liberă. Vedeam tot felul de oameni. Oamenii aceia ştiau că tocmai ieşisem de la închisoare. Nici măcar unul nu a avut răbdarea - sau curajul – să mă asculte mai îndelung. Aveau cu toţii aceeaşi "apărare" pentru a mă întrerupe. Mila lor. Mila lor ipocrită. Pentru a-mi astupa gura pretindeau, pe rând, că aceste amintiri mi-ar fi dăunatoare. "Trebuie sa uiţi" - era una din frazele lor tip. Nimeni nu voia să se încarce cu nici măcar una din amintirile mele. Ea ar fi putut să dăuneze importantului mecanism al bunei lor digestii. (Lena Constante, Evadarea tăcută)
