Proiectul „Human Nature” expus la Veneția cu sprijinul ICR

Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia organizează, în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici din România, Muzeul Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu” şi Liceul de Arte „Constantin Brăiloiu” din Târgu Jiu, în spaţiul Piccola Galleria,  expoziţia „Human Nature” a artistelor Cristina Cioplea şi Gila Frost Miller, curatori Dorina Cioplea–Văduva şi Roni Reuven. Vernisajul va avea loc pe 30 mai 2024, ora 17:00.

Expoziţia va fi deschisă pentru public în perioada 30 mai – 5 iulie 2024, între orele 16:00–21:00. Intrarea este liberă.

În expoziţie vor fi incluse lucrări rezultate în urma colaborării îndelungate dintre cele două artiste, Cristina Cioplea şi Gila Miller, un dialog vizual mediat de curatorii Dorina Cioplea–Văduva şi Roni Reuven. În lucrările expuse, artistele abordează subiectul întoarcerii la rădăcini, la moştenirea culturală românească ce se regăseşte în creaţiile lor.

Adiacent expoziţiei, în data de sâmbătă, 1 iunie 2024, în intervalul orar 10:00-12:00, în galerie va avea loc un workshop pentru copii, coordonat de artistele şi profesoarele de educaţie plastică Cristina Cioplea şi Gila Miller.

Departe şi totuşi apropiate una de cealaltă, cele două artiste împărtăşesc uşurinţa de a exprima complexitatea şi, în acelaşi timp, simplitatea naturii umane. Începând cu utilizarea materialelor şi a tehnicilor şi continuând cu apelarea la amintiri, munca lor poate reprezenta, cu uşurinţă, cele două feţe ale aceleiaşi monede – o monedă de întrebări şi răspunsuri profunde despre (propria lor) viaţă. Fiecare dintre ele foloseşte un amestec unic şi personal de materiale şi tehnici tradiţionale şi contemporane. Şi cred că aceasta este expresia personalităţii lor: capacitatea de a se adapta, dar de a nu uita niciodată.

Uneori extrem de curioasă şi conştientă, alteori doar instinctivă şi relaxată, Cristina Cioplea este vehiculul perfect pentru exprimarea naturii umane. Atât de complexă, cu puternice rădăcini vechi, artista adaugă mereu (uneori fără selecţie) straturi din experienţe noi, agăţându-se de amintiri şi imagini aleatorii (sau poate nu atât de aleatorii), trecând foarte uşor pe lângă altele. Universul pe care ni-l propune este atins de magie, un strop de nebunie şi multă melancolie. Flori, fluturi, uneori peşti, copaci, ramuri şi frunze, culori şi non-culori, croşetate, cusute, ataşate, desenate, pictate, toate foarte grafice, sensibile şi feminine, cu texturi diferite, dar totuşi coezive. Puteţi descoperi toate acestea (şi multe altele) în arta Cristinei. Artista româncă găseşte în afara ei materiale şi modalităţi de a se exprima în interior, într-o călătorie din interior spre exterior.

Pe de altă parte, simt că procesul artistic al Gilei Frost Miller este invers: după ce descoperă şi chiar primeşte bucăţi de materiale în lumea exterioară, le ia, le face proprii, găsind modalităţi de conectare – într-o călătorie din exterior spre interior. Refolosind materialele, oferindu-le o altă viaţă, dar, în acelaşi timp, păstrând o parte din identitatea lor originală, munca Gilei este un complex unic şi un mod îndrăzneţ de a spune poveşti adevărate şi uneori dureroase. Ea însăşi un amestec de moşteniri, artista israeliană introduce în proiectele sale bucăţi de pături, feţe de masă şi alte piese textile etnice primite de la femei născute sau stabilite în Israel, cu tot bagajul lor emoţional şi cultural. Uneori, pe unele suprafeţe, intervenţia artistică este minimă, iar reutilizarea vine din îmbinarea materialelor şi culorilor. Alteori, Gila foloseşte tehnici grafice şi de pictură pentru a interveni asupra simbolurilor. Totul într-o manieră foarte organică şi personală.

(Co-curator: Dorina Cioplea–Văduva)

În urmă cu aproximativ patru ani, în oraşul Târgu Jiu, România, s-a realizat o potrivire perfectă între artista israeliană Gila Frost Miller şi artista româncă Cristina Cioplea, în timpul unei rezidenţe artistice. Ore întregi de gândire şi dialog în lunga perioadă de Covid-19 au format începutul unei arte colaborative de către cele două artiste. Prima lor expoziţie comună, „Human Nature”, a avut loc mai întâi la Yavne Art Workshop, Israel, (vara lui 2022) şi apoi a continuat la Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, curatoriată de Roni Reuven (toamna–iarna 2022).

Întâlnirea a condus la expoziţia „Things Never-Ending” cu lucrări de Gila Frost Miller, Hedva Reuven, Roni Reuven şi Cristina Cioplea, desfăşurată la Muzeul Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu”, Târgu Jiu, România, în martie 2023, curatoriată în comun de curatorul muzeului, Dorina Cioplea–Văduva, şi Roni Reuven. De acolo, a fost doar un pas scurt până la invitaţia de a expune "Human Nature: Continuing the Conversation", de Cristina Cioplea şi Gila Frost Miller, curatoriată de Dorina Cioplea Văduva, la Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, octombrie 2023.

Cele două artiste îşi continuă dialogul bazat pe discursul tradiţional despre starea fiinţei umane. „Paradisul este atât originea umanităţii, câtşi trecutul său antic, precum şi o imagine utopică a răscumpărării sale viitoare” (conform lui Gershom Scholem, „Despre Walter Benjamin şi îngerul său”, în Od Davar [Ceva mai mult] (Tel Aviv: 1989, p.446). „Paradis” este un concept universal, comun atât filosofiei creştine în care s-a dezvoltat Cristina, cât şi filosofiei evreieşti, lumea din care provine Gila. Paradisul este perceput de cele două artiste nu atât ca o locaţie fizică, ci ca o metaforă pentru starea umanităţii şi relaţia cu natura. Lucrările de artă ale celor două se caracterizează prin păstrarea a ceea ce există, în timp ce se bazează pe tradiţie, dar făcând referire la viaţa de zi cu zi.

Artista Cristina Cioplea, care trăieşte şi lucrează în oraşul Târgu Jiu, România, se angajează în întoarcerea la rădăcini, la izvoarele profunde, sacre ale moştenirii sale. Căutarea ei este în armonie cu căile prin care se angajează în opera ei de artă. Lucrările sale de artă, bazate pe cercetare, reprezintă sufletul uman ca imaginea unui fluture fragil, trecător, vulnerabil şi sensibil la schimbări. Aceasta face parte din ciclurile de viaţă reprezentate de flori în spaţiul deschis, împreună cu universuri limitate în cercuri infinite. Nimic nu este întâmplător, traiectoria vieţii fiinţei umane este prestabilită şi nu poate fi schimbată. Întâlnirea nemediată dintre contemporan şi trecut în opera ei constituie întoarcerea Cristinei la sine, la poveştile trecutului atât de apropiate de prezent, la materialele de bază, tradiţionale, care ies la suprafaţă, la nostalgia şi legătura cu tradiţia.

Artista Gila Frost Miller este fiica unei mame româno-israeliene. Ea caută tradiţiile vizuale ale familiei sale pe care să le înţeleagă şi din care să se poată dezvolta ca artist. În grupul de lucrări expuse aici, Miller se străduieşte să prezinte tradiţia alături de inovaţie, refolosind materialele găsite. Această intenţie se naşte din dorinţa de a fi conştientă ecologic şi de a păstra o tradiţie adusă în Israel din alte locuri. Părţile croşetate din expoziţie nu mai pot fi definite ca artă aplicată, devenind un fel de perdea sau lucrare graffiti croşetată care reflectă mesaje atemporale extrase din surse şi reflectă natura umană universală. Alte piese s-au bazat pe fragmente croşetate dăruite lui Miller de femei care au auzit despre proiectul ei de artă şi care au contribuit cu perdele, feţe de masă şi pături, unele întregi şi altele în bucăţi.

Ca parte a procesului de lucru, femeile şi-au relatat poveştile de viaţă individuale, complicate, care cuprind emigrarea, tranziţiile, reînnoirea şi schimbarea. Toate aceste naraţiuni se amestecă într-un mix care se străduieşte să conserve tradiţiile istorice şi să le inculce generaţiilor viitoare. Colajele expuse au la bază un mozaic de imprimeuri cu părţi din aţă croşetată şi textile care au dat naştere unor noi poveşti. Motivele repetate se bazează pe posibilităţile de replicare prin imprimare şi modelele repetate în lucrările croşetate.

Imaginile din lucrările sale reprezintă porumbei, corbi, fluturi, mâini, motive de creştere, părţi de copaci şi frunze, ramuri şi flori. Avocado are un loc special de onoare: creşte în apă şi îşi găseşte drumul spre exterior, în spaţiul deschis.

Doi artişti; două lumi; O realitate fără sfârşit.

(Co-curator: Roni Reuven)