Institutul Cultural Român de la Tel Aviv vă invită la prezentarea cărţilor "Memoria salvată (II)", Editura Universităţii de Vest, Timişoara 2009, coordonatori: Smaranda Vultur, Adrian Onică şi "Femeia în roşu", Editura Polirom, Iaşi 2008, autori: Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş, Mircea Nedelciu.
Invitaţi: Adriana Babeţi şi Smaranda Vultur, Universitatea de Vest din Timişoara; Ivan Lungu, jurnalist. Întâlnirea are loc la sediul ICR Tel Aviv, marţi 31 mai de la orele 18:00. În limba română.
"Cartea editata de Smaranda Vultur si Adrian Onica este exemplara deoarece face proba unei continuitati de efort documentar si a unui devotament iesit din comun pentru ideea de restituire a adevarului istoric, oricât de dureros ar fi el. Niciodata, pare a spune acest volum, memoria nu oboseste, mai ales daca e o memorie ranita; dupa cum, întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, prin munca tenace a unor cercetatori, adevarul iese la iveala. Iar Memoria salvata (II) dovedeste cu prisosinta cât de multa nevoie mai avem de asemenea marturii, tocmai pentru ca trecutul nu trece usor. Si-l amintesc, cu zilele lui întunecate si crâncene, dar si cu momentele de luminoasa solidaritate umana, câtiva supravietuitori ai Holocaustului si, în oglinda, câtiva drepti ai popoarelor, cetateni români care au riscat si nu au vrut sa abdice de la calitatea de om în anii razboiului. Cine salveaza o viata salveaza lumea întreaga, sta scris în Talmud. Sub semnul acestui stravechi gând se organizeaza zecile de pagini care înregistreaza episoade biografice încarcate de tragism ale deportatilor evrei si, deopotriva, ale celor care au ales sa le fie alaturi." (Adriana Babeţi despre "Memoria salvată (II)")
„Femeia în roşu este considerata o carte de virf a valului celui mai recent de literatura romana, un roman postmodern. Un etalon al romanului romanesc." (Ion Bogdan Lefter)
„E o carte-puzzle, multietajata, minutios imbricata, in care alterneaza registre si tonuri narative de o neobisnuita bogatie si in care «peticele» intertextuale realizeaza un colaj in care nuantele diverselor epoci colizioneaza intr-un haos ordonat. Nu forma cartii este insa lucrul cel mai important in cazul Femeii in rosu, ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc in cautarea locus-ului estetic ce a parut, vreme de o suta de ani, cel mai putin adecvat pentru ancorarea unei opere «serioase», cel mai demn de o evitare dispretuitoare: senzationalul." (Mircea Cartarescu despre "Femeia în roşu")
