Președintele Institutului Cultural Român
Între 21-25 martie 2013, s-a desfășurat la Paris Salon du Livre, unul dintre marile târguri internaționale de carte din Europa, la care România a participat cu statut special de țară invitată de onoare. Dominantele anticipate ale târgului au fost literatura și domeniile conexe, în particular, literatura publicată în limba franceză. S-a putut sesiza, din primul moment, anvergura aparte a acestui târg: participarea a numeroase edituri prestigioase, dezbateri foarte calificate pe teme substanțiale și o diversitate impresionantă a tipăriturilor.
În România, în cadrul unei diviziuni a atribuțiilor, organizarea participării la Salon du Livre a revenit Institutului Cultural Român, având ca partener Ministerul Culturii. Pregătirea participării, angajată în primăvara anului 2012, a intrat în faza deciziilor și măsurilor tehnice în noiembrie 2012.
Pe traseu, au trebuit rezolvate numeroase probleme, de naturi diverse. A trebuit să fie normalizată lista autorilor participanți. În septembrie 2012, noua conducere a ICR a moștenit o listă din care lipseau mulți dintre romancierii, poeții, eseiștii, istoricii, criticii literari de prim plan ai României. De aceea, lista a fost întregită neîntârziat de către ICR și Ministerul Culturii și au fost adăugate, la cele 27 de nume înregistrate inițial, încă 21 de nume. A fost normalizată lista editurilor românești participante (peste 30 în final), iar acestea au avut propriii lor invitați dintre autorii din țară. A trebuit să se conlucreze cu organizatorii târgului pentru a realiza la timp fiecare operație presupusă de participarea cu statut special a României. A trebuit ținută sub control tentația de a mări costurile în mod nechibzuit. Noua conducere a ICR a stabilit plafonul de finanțare la 700.000 euro, în vreme ce solicitările funcționarilor au fost de peste 1.250.000 euro. A trebuit, în sfârșit, reorganizat din mers ICR Paris, care a avut o activitate nesatisfăcătoare (cum avea să arate chiar comisia de evaluare pluripartită) sub orice aspect – cultural și managerial. Pe parcurs, a trebuit să constatăm că unele persoane desemnate se ocupau de altceva decât de misiunea lor. A trebuit să ne dăm seama de metodele exersate în anii anteriori, de irosire a banului public și de regizare a unor „proteste“ sau articole de defăimare.
În mod natural, oamenii văd diferit evenimentele. Dincoace de toate diferențele, despre participarea românească la Salon du Livre de la Paris, din martie 2013, se pot spune, pe bază de probe sigure, câteva lucruri certe.
1. Participarea României a fost o sărbătoare a culturii române și un succes enorm. Participanții români au subliniat public acest fapt. A fost, sub orice aspect, cea mai amplă participare românească la un târg de carte de până acum. Cunoașterea autorilor și a culturii române a sporit.
2. Această participare a permis țării noastre câteva performanțe culturale majore: sporirea notorietății și a prestigiului, lărgirea contactelor autorilor cu alte edituri și publicații, etalarea valorii multor autori, mărirea interesului european pentru cultura română. Semnalăm faptul că jurnale de prestigiu au consemnat pozitiv evenimentul: Le Monde (5 pagini), Magazine Litteraire (3 pagini), Lire (3 pagini) etc. Cooperarea româno-franceză a câștigat în lărgime și adâncime.
3. ICR București și-a făcut pe deplin datoria. Faptul că o mână de autori au declinat participarea (după ce în februarie 2013 au anunțat partea franceză că nu participă, dar au făcut, ulterior, în preajma deschiderii târgului, explozivă decizia lor, sub pretexte variate) nu a afectat nivelul participării românești. ICR a precizat tot timpul că decizia de participare este personală și că nu este demn ca eventuala neparticipare să fie pusă pe seama altcuiva.
4. În cadrul inaugurării Salon du Livre, printre cei peste o mie de vizitatori ai pavilionului românesc, câteva persoane au încercat să monteze o diversiune. Aceasta a fost îndreptată împotriva guvernării actuale din Romania, pentru a se mulțumi, în final, cu reproșuri la adresa ICR București, care nu le-ar fi dat bani și alte avantaje pentru a sta în capitala Franței. Aflați la fața locului, Nicolae Manolescu, Sergiu Celibidache Jr., Eugen Simion și altii, precum și comunicatul AGERPRES și al altor agenții, au aratat cine erau acestea. Reprezentanți francezi au fost de asemenea indignați. Fiind ocupată cu primirea Președintelui Franței, François Hollande, la Pavilionul României, conducerea ICR București nu le-a putut acorda atenție. În mod evident, s-a încercat umbrirea evenimentului major printr-o diversiune ieftină a câtorva persoane manevrate din alte locuri, care au refuzat să se identifice. Ambasadorul Franței în Romania a spus totul, în mod elocvent, într-un interviu preluat de ziarul Cotidianul din 24 martie 2013.
5. În unele publicații din țară, atacul s-a deplasat de la USL, la guvernarea actuală a țării, apoi la ICR și a poposit în cele din urmă asupra conducerii ICR. Reconfirm că toate cele proferate sunt pur și simplu false. Nu s-a putut indica efectiv vreo decizie sau acțiune concretă care să fi fost eronate. Se duce o campanie de minciuni sistematice și se încearcă o intoxicare. Toate acțiunile și aserțiunile mele se află la vedere – în ceea ce am scris și am făcut – încât aberațiile care se lansează, dintr-o sursă pe care o știm, se dezmint singure. S-au inventat fapte care nu au existat vreodată și opinii niciodată rostite de mine. Delatori autohtoni consacrați în evenimentele din vara anului 2012 s-au repus în funcție în aceste zile, inducând în eroare publicații străine.
6. Cine verifică documentele publice își poate da seama că nimeni din ICR București, deci nici eu, nu a atacat pe cineva. Am fost supuși însă la un tir susținut, la care a trebuit să reacționăm în apararea instituției. În fața acestor ieșiri, drapate sub pretenții culturale, a trebuit să atragem atenția că a vorbi fără să te informezi în prealabil, a caracteriza persoana altuia, după ce i-ai desfigurat opiniile sau nu le cunoști, și a nu avea proprietatea termenilor și cuvintelor sunt indicii ale lipsei de cultură și ale relei intenții.
7. Actuala conducere a ICR București a putut să-și verifice justețea și soliditatea deciziilor de schimbare a instituției, angajate începând cu septembrie 2012. Defeudalizarea și deschiderea instituției spre toți creatorii, dincoace de conflictualizarea generațiilor și de grupurile de interese, s-a confirmat. Lărgirea înțelegerii culturii s-a dovedit eficace. Înlocuirea triumfalismului și a mizerabilismului cu un realism robust este linia culturii în Europa. Pluralismul viziunilor, stilurilor și modalităților de expresie a căpătat încă o confirmare. Folosirea chibzuită a resurselor, inclusiv financiare, s-a dovedit salutară. Organizarea de concursuri pe posturi și limitarea mandatelor celor trimiși în exterior se dovedesc legitime. Sincronizarea, ca deviză generală, își reconfirmă valoarea. Transparența și deschiderea instituției către societate se dovedesc a fi naturale. La o examinare precisă, fiecare dintre opțiunile strategice ale actualului ICR a primit o confirmare, prin observarea a ceea ce fac multe alte țări în cultura actuală.
8. Cu ocazia Salon du Livre s-au putut învăța cateva lucruri, în contact cu ceea ce prezintă alte țări. De exemplu, subvenționarea traducerilor scrierilor autorilor români în limbi de mare circulație se cuvine consolidată și lărgită hotărât. Accesul la resursele financiare trebuie deschis pentru competițiile neafectate de altceva decât de valoarea intrinsecă a scrierilor. Târgurile de carte aduc validări, dar România are de acum nevoie și de librării și de edituri proprii, amplasate în capitale ale țărilor europene, fie și prin asociere sau reciprocitate. Sunt necesare noi schimbări de personal în institutele culturale române din străinătate pentru a aduce în funcții – atrăgătoare, cum se știe, prin salariile considerabile și avantajele adiacente – persoane efectiv pregătite și personalități culturale. Resursele financiare aflate la dispoziția ICR sunt cele care sunt (din nefericire, nu foarte mari) și trebuie folosite chibzuit pentru a sprijini acte de cultură veritabile.
