Este primăvară, 1 Martie – Vă oferim în dar un Mărțișor !

La 1 martie, în România, este marcată sărbătoarea Mărţişorului , cel mai cunoscut simbol al primăverii, inclus în lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului imaterial al umanităţii.

---

Conform vechiului calendar roman, 1 martie era prima zi din an, moment în care se marca „Matronalia” – o sărbătoare consacrată lui Marte, zeul războiului, al forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.

Mărţişorul nu este un dar convenţional, ci un simbol al primăverii, un mesager al renaşterii vieţii, al iubirii şi al respectului dintre oameni. Dăruind mărţişoare celor dragi, se creează un tip de comuniune spirituală cu destinatarul darului, oferindu-i o parte din iubirea şi norocul tău.

George Coșbuc (1866 - 1918) spunea: “Mărțișorul e un simbol al focului și al luminii, deci și al soarelui. Poporul nostru îl cunoaște și îl ține în mare cinste, și îl poartă copiii, fetele și mai rar nevestele și flăcăii, fiindcă el e crezut ca aducător de frumusețe și de iubire.”

Nu se cunoaşte exact când a apărut tradiţia Mărţişorului, dar se estimează că ea este veche de mii de ani.

Dovezi ale obiceiurilor de acum circa 8000 de ani au fost descoperite în situl arheologic de la Schela Cladovei din judeţul Mehedinţi, unde au fost găsite coliere de care erau agăţate mici pietre de râu, vopsite în alb şi roşu.

La origini, obiceiul mărţişorului era legat de reînnoirea naturii cu ocazia venirii primăverii, fiind larg răspândit ulterior în spaţiul balcanic. În timp, tradiţia de mărţişor a primit şi alte conotaţii, legate de optimism şi credinţă.

Forma Mărţişorului a evoluat în timp: dacă la origini era simbolizat printr-o monedă – de aur sau argint – la care se ataşa o sfoară împletită din fire albe şi roşii sau albe şi negre, mai târziu a apărut sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe o aţă, pentru ca, în vremurile noastre, el să fie reprezentat de mărgele colorate, ceramică, flori sau mici obiecte decorative.

Se aminteşte că dacii purtau la gât mărţişoare confecţionate din pietricele albe şi roşii, roşul simbolizând sângele, soarele şi viaţa, adică femeia, iar albul reprezenta claritatea apelor şi înţelepciunea bărbatului, şnurul fiind o îmbinare a celor două culori, care simboliza armonia celor doi.

În vremea dacilor, mărţişoarele erau considerate amulete cu puteri de protecţie solară, ce aduc frumuseţe şi fertilitate, erau purtate până când înfloreau copacii şi apoi erau agăţate de crengile acestora.

Adolescentele primeau un astfel de talisman şi îl purtau timp de 12 zile, după care îl prindeau în păr până la apariţia primilor cocori sau berze, moment în care şnurul era atârnat de un copac, iar cu moneda se cumpăra caş pentru ca fecioarele să se bucure de un ten alb, şi vin roşu pentru a avea obrajii mereu rumeni.

Înţelepciunea populară mai arată că purtătoarele Mărţişoarelor sunt ferite să fie arse de soare pe timpul verii, vor fi sănătoase şi frumoase ca florile primăverii, vor fi plăcute şi drăgăstoase, bogate şi norocoase, ferite de boli şi de deochi.

Înţelegând semnificaţia străveche a Mărţişorului, vom şti că şnurul împreună cu moneda de aur sau argint, oferite şi purtate la 1 martie de femei şi bărbaţi, de copii şi bătrâni, reprezintă o practică culturală identitară ce exprimă simbioza dintre om şi tot ceea ce îl înconjoară.