Duiliu Marcu – o jumătate de secol după

În anul în care se împlineşte o jumătate de secol de la moartea arhitectului academician Duiliu Marcu, Institutul Cultural Român de la Lisabona pune în valoare impresionanta sa operă şi personalitate.

Joi,  15 septembrie, la sediul ICR Lisabona a avut loc vernisajul expoziţiei „Duiliu Marcu - o jumătate de secol după", în care este celebrată memoria unuia dintre cei mai reprezentativi arhitecţi români în contextul european al secolului XX. În deschidere au vorbit Daniel Perdigão, profesor la Universitatea din Bucureşti, E.S. Ioana Bivolaru, Ambasadorul României în Republica Portugalia şi Gelu Savonea, directorul adjunct al ICR Lisabona. 

Cele 30 de panouri care au fost prezentate cu această ocazie trec în revistă cele mai semnificative dintre lucrările arhitectului. La expoziţie au fost prezenți numeroşi arhitecţi şi studenţi la arhitectură, printre care și profesorul João Pardal Monteiro (Decanul Facultăţii de Arhitectură al Universităţii din Lisabona), profesorul Mário Say ( de la Facultatea de Arhitectură al Universităţii din Lisabona), Nuno Pasqoal (programator-şef la noul Muzeu de Arhitectură, Arta şi Tehnologie – MAAT, din Lisabona), arh. Joana Salvado (director de Comunicare al Trienal de Lisboa), Sofia Marçal (curatorul galeriei de artă al MUHNAC), Maria da Conceição Amaral  (preşedinta Fundaţiei Ricardo Espírito Santo Silva), Francis de Maizieres (director al Alliance Française).

Născut în 1885 la Calafat, Duiliu Marcu a absolvit École Nationale des Beaux-Arts la Paris în 1912, avându-l ca profesor pe marele Victor Laloux (Grand Prix de Rome, membru al Institut de France, autor al Gării Orsay, ce adăposteşte astăzi, pe cheiurile Senei, un celebru muzeu). În 1916 se mută de la Craiova (unde începuse să profeseze) la Bucureşti, într-un mediu mai propice afirmării, unde putea intra mai rapid în contact cu noile idei ce începeau să îşi facă loc în artă. Orientarea sa către arhitectura contemporană are loc la sfârşitul anilor `20, după o serie de călătorii în Italia, unde descoperă lucrările şi filozofia localist-raţionalistă a unor maeştri italieni precum Marcelo Piacentini, Adalberto Libera, Giuseppe Terragni şi alţii.

Întors în România înţelege să decline noile idei la spaţiul românesc. În cursul următorilor 15 ani, prin lucrările sale, se impune drept cel mai important reprezentant al raţionalismului românesc. Este demn de menţionat în acest context că importanţi arhitecţi francezi (Léon Azéma, Jean-Claude Dondel etc.), portughezi (Porfírio Pardal-Monteiro), spanioli (Luis Prieto Bances) etc. vizitează Italia în aceeaşi perioadă şi participă (ca şi Duiliu Marcu) la marile întâlniri internaţionale care au avut loc în peninsulă, evenimente profesionale care au dus la coagularea unui curent raţionalist european, polemic la adresa abordării în spirit "Bauhaus" a spaţiului construit.

Opera sa este întregită de activitatea de urbanist, de arhitect de interior şi de profesor, mentor a numeroase generaţii de arhitecţi. Clădirile pe care le-a conceput şi le-a proiectat împreună cu colaboratorii săi, acoperind toată gama de programe de arhitectură şi urbanism, au modelat imaginea urbană a Bucureştiului celei de-a doua jumătăţi a secolului XX, dar şi a altor localităţi din ţară.

 „Armonia desenului, justa proporţie a suprafeţelor sunt [...] mijloacele viziunii artistului, mai mult decât bogăţia decoraţiei. Talentul lui îl poartă mai degrabă spre organizarea întregurilor arhitectonice decât spre valorile de pitoresc, pe care el nu le vacere decât materialelor naturale, cromaticii cărămizii lustruite, jocului, adeseori folosit, al feroneriei la porţi şi grilaje" (Tudor Vianu)

„Preocuparea mea de a găsi soluţii originale [...], de a lua din arhitectura clasică numai claritatea, simplitatea, ponderea, euritmia, proporţiile, meticulozitatea studiilor de detaliu, precizia execuţiei [...] au constituit pentru mine o linie de conduită, un crez care mi-a servit ca îndreptar în întreaga mea activitate." (Duiliu Marcu)

Expoziţia va fi deschisă până pe data de 3 octombrie 2016.