Seară de literatură dedicată scriitorului Ludovic Bruckstein, la ICR Tel Aviv

Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Leyvik House din Tel Aviv și Asociația Scriitorilor și Jurnaliștilor de Limbă Idiș din Israel, continuă seria de evenimente dedicate culturii idiș intitulată „Yiddishkeit”, printr-o ediție specială dedicată vieții, operei și moștenirii literare a lui Ludovic Bruckstein.

Evenimentul, în limbile ebraică și idiș, are loc miercuri, 5 iunie 2024, de la ora 17:00, la sediul ICR Tel Aviv.

Programul evenimentului va cuprinde un dialog între fiul scriitorului – Alfred Bruckstein – și Daniel Galay, poet și director al Leyvik House, alături de scriitorul de expresie idiș Emil Kalin, despre creația literară a lui Ludovic Bruckstein și contribuția acestuia la literatura idiș produsă în România și Israel.

Dramaturgul și romancierul Ludovic Bruckstein (1920-1988) s-a născut la Munkacs (teritoriul actual al Ucrainei), dar a crescut în Sighet, un oraș bine cunoscut pentru comunitatea evreiască înfloritoare de dinainte de război și tradiția hasidică. De altfel, Bruckstein a fost strănepotul lui Chaim-Josef Bruckstein, unul dintre primii evrei hasidici, un adept al lui Baal Shem Tov și autorul unei cărți numite Tosafot Haim. În mai 1944, întreaga sa familie a fost deportată la Auschwitz, de unde doar Ludovic și fratele său mai mic, Israel, au supraviețuit Holocaustului. După război a studiat la Cluj și la București și s-a întors la Sighet, unde a fost profesor și apoi director al școlii primare de artă din localitate.

Și-a început cariera literară în 1945 scriind în română, maghiară și idiș. Poveștile sale au fost publicate în revista literară Viața Românească. Piesele sale, scrise în română și idiș, s-au inspirat din trauma Holocaustului sau din legendele hasidice. Câteva dintre aceste piese au fost puse în scenă de Teatrul Evreiesc de Stat din București (TES): Familia Grinvald (1953), Generația din pustiu (1956) și Un proces neterminat (1962). Din 1950 până în 1967 a scris aproximativ douăzeci de piese jucate în multe teatre din România, Uniunea Sovietică și Polonia.

În 1972 a emigrat în Israel. A continuat să scrie în limba română, în principal nuvele, dar unele dintre lucrările sale au fost publicate și în ebraică. Bruckstein a fost unul dintre fondatorii Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Română. A fost și membru al Uniunii Scriitorilor de Limba Ebraică și de Limba Idiș.

Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără Schimbul de noapte (1948) – o piesă în idiș despre revolta Sonderkommando de la Auschwitz, Întoarcerea lui Cristofor Columb (1957), Poate chiar fericire (1985), Destinul lui Iaacov Magid (1975), Murmurul apei (1987). Una din povestirile scrise în ultimele sale luni de viață a fost publicată sub numele de Capcana și descrie soarta unui tânăr evreu care supraviețuiește deportărilor evreilor din Sighet în lagărele naziste ascunzându-se în pădure doar pentru a fi arestat de sovietici şi exilat în Siberia.

În Israel, pentru munca sa, Bruckstein a câștigat Premiul Jerusalem-Brickman, Premiul Zion și Premiul pentru Literatură al Agenției Evreiești. El aparține unei generații atât de bine descrisă de scriitorul Czeslaw Milosz, în cartea sa Mintea captivă: „Nu mulți locuitori din țările baltice, din Polonia sau Cehoslovacia, din Ungaria sau România, ar putea rezuma în câteva cuvinte povestea existenței lor. Viața lor a fost complicată de cursul evenimentelor istorice”. Cu toate acestea, în ciuda complicațiilor și tragediilor, a numeroaselor dezamăgiri și oportunități ratate din propria sa viață, Ludovic Bruckstein a privit lumea cu umor și optimism și cu o mare capacitate de a înțelege și de a zâmbi în fața vicisitudinilor.

„Eliminată din literatura națională din România când acesta s-a mutat în Israel, opera scriitorului român Ludovic Bruckstein a rămas nedescoperită timp de mulți ani. Scrierile sale se concentrează pe evocarea regiunii multiculturale a Carpaților în timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial. Povestirile evocă viețile și luptele unor personaje care trăiesc în regiunea Maramureș în timpul unui război ce distruge brusc și iremediabil modelul existenței lor. Sfârșitul extrem de șocant al multora dintre aceste povești este momentul în care protagoniștii lor urcă pe trenurile de vite pentru a fi transportați la Auschwitz, lăsând nedeclarată povestea soartei lor deseori tragice.” (Editura Istros Books)