Cea mai nouă videogramă din seria online „Portret de artist”, realizată de ICR Tel Aviv și transmisă în premieră în data de 22 octombrie pe pagina de Facebook și pe canalul de Youtube al Institutului, i-a fost dedicată unuia dintre cei mai importanți artiști români, ale cărui lucrări se află în patrimoniul cultural internațional – Victor Brauner. Periplul artistic, în limbile română și ebraică, prin creația artistică și biografia tumultoasă a pictorului român de origine evreiască a fost realizat de doi dintre cercetătorii care au analizat și studiat îndeaproape, de-a lungul timpului, acest subiect: din România – Emil Nicolae-Nadler, jurnalist, scriitor și critic de artă; din Israel – Adrian Grauenfels, editor al publicației culturale „Jurnal israelian” și director al Editurii Saga. Într-un dialog cu Cleopatra Lorințiu, director adjunct al ICR Tel Aviv, cei doi cercetători au oferit detalii privind procesul de creație, crezul artistic, precum și despre personalitățile culturale românești care i-au marcat cariera artistică a marelui pictor român.
Vorbind despre caracterul autobiografic al operei lui Victor Brauner, Emil Nicolae-Nadler a subliniat că „se regăsesc în opera lui o mulțime de motive și subiecte asimilate în copilăria petrecută mai ales la Piatra Neamț”. Printre cele mai cunoscute motive din creația lui Brauner se numără lupul, „avem în opera lui Victor Brauner licantropia – o desfășurare pe decenii”, și Cometa Haley, care „apare de foarte multe ori în opera lui, în forme misterioase și oculte”. Singularitatea lui Brauner se reflectă „în sistemul de gândire mistică-mitologică” pe care l-a dezvoltat de-a lungul picturii sale, „de fapt se și discută la Victor Brauner despre o mitologie subiectivă”.
Adrian Grauenfels s-a referit la tehnicile de creație utilizate de Brauner, punând accentul, printre altele, pe o tehnică specială utilizată de pictor la finalul războiului. Aflat în Elveția, acesta s-a confruntat cu o lipsă acută a materialelor necesare picturii, astfel că „decide să inventeze o tehnică nouă: encaustic, prin care folosește resturi de ceară de la lumânările bisericești, le amestecă cu pigmenți și le folosește în creația artistică”. O altă trăsătură a picturii acestuia este caracterul bidimensional al lucrărilor, motivul fiind acela că „mesajul intelectual al picturii sale este atât de puternic în format bidimensional, inspirat din numeroasele culturi care l-au influențat de-a lungul parcursului său”.
Seria „Portret de artist” are ca scop prezentarea activității artistice a unora dintre personalitățile marcante ale scenei culturale israeliene și internaționale, care au rădăcini românești sau care realizează frecvente schimburi culturale cu România.
Materialul video în limbile română și ebraică, cu subtitrare în limba ebraică, poate fi vizionat pe pagina oficială de Facebook a ICR Tel Aviv: https://www.facebook.com/1507418279557062/videos/999765317165140 și pe canalul de Youtube: https://www.youtube.com/watch?v=ts27JkQrdIU
Victor Brauner (15 iunie 1903, Piatra Neamţ - 12 martie 1966, Paris) urmează şcoala primară la Viena, unde familia se stabileşte pentru câţiva ani. După revenirea familiei sale în ţară, în 1914, Brauner îşi continuă studiile la Şcoala Evanghelică din Brăila. Frecventează Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti (1919 - 1921) şi Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroşanu. În 1924, la 26 septembrie, are loc prima sa expoziţie personală, la Bucureşti, la "Galeriile Mozart". În această perioadă îl întâlneşte pe poetul Ilarie Voronca, cu care va înfiinţa revista „75 HP”, în care Victor Brauner publică manifestul „Pictopoezia" şi un articol „Supra-raţionalismul". În perioada 1928 - 1931 colaborează la revista„Unu", revistă de avangardă, cu concepţii dadaiste şi suprarealiste, în care publică reproduceri după majoritatea tablourilor şi desenelor sale. În 1930 se stabilește la Paris, unde îl întâlneşte pe Brâncuşi, care-l iniţiază în arta fotografică. Tot în această perioadă se împrieteneşte cu poetul român Benjamin Fondane şi îl întâlneşte pe Yves Tanguy, care-l va introduce mai târziu în cercul suprarealiştilor. În acest an pictează „Autoportretul cu ochiul scos", temă premonitorie.
În 1933 are loc prima expoziţie personală la Paris, la "Gallerie Pierre", prezentată de André Breton. Sunt expuse o serie de tablouri în care tema ochiului e mereu prezentă: „Puterea de concentrare a domnului K" şi „Straniul caz al domnului K" sunt tablouri pe care André Breton le compară cu piesa "Ubu Roi"a lui Alfred Jarry, "o imensă satiră caricaturală a burgheziei". În 1935 revine în ţară, la Bucureşti. Se încadrează aici în rândurile Partidului Comunist din România pentru scurtă vreme şi fără o înregimentare expresă. La 7 aprilie 1935 are loc vernisajul unei expoziţii personale, în sala Mozart. Despre aceasta, Saşa Pană, în romanul autobiografic „Născut în 02" scrie:„7 aprilie 1935... Expoziţie de factură suprarealistă”. Alte aprecieri despre participările lui Brauner la expoziţii suprarealiste: „Acest curent cu toata aparenţa sa de formulă absurdă... este un punct de tranziţie spre arta care vine.” (D. Trost, în "Rampa" din 14 aprilie 1935).
În 1938 se întoarce în Franţa. La 28 august, pierde ochiul stâng într-o dispută violentă care a avut loc între Dominquez şi Esteban Frances: premoniţia s-a adeverit. Carnetele pictorului cu însemnări personale, pe care acesta le-a dat lui Max Pol Fouchet, conţin în parte„cheia"creaţiei sale: „Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştei mele...".
