Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău, în parteneriat cu Biblioteca Națională a Republicii Moldova și Primăria Municipiului Chișinău, organizează, pentru a marca Ziua Limbii Române, expoziția „Lupta cu inerția - Poeții generației '60”. Evenimentul va avea loc duminică, 31 august a.c., orele 12.00, la Biblioteca Națională a Republicii Moldova.
Alcătuită din 25 de bannere, expoziția cuprinde o selecție semnificativă din opera poetică a generației din care fac parte poeți de pe ambele maluri ale Prutului, începând cu Nicolae Labiș, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Cezar Baltag, Adrian Păunescu, Gabriela Melinescu, Leonid Dimov, Ioanid Romanescu, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Victor Teleucă, Liviu Damian, Gheorghe Vodă, Anatol Codru, Pavel Boțu și terminând cu Gheorghe Pituț, Ileana Mălăncioiu, Petre Stoica, Petru Cărare, Constanța Buzea, Grigore Hagiu, Ion Vatamanu ș.a.
Generația '60 își are rădăcinile în epoca brutală, neguroasă, dogmatică, dominată de proletcultism a perioadei debutului lui Nicolae Labiș, considerat drept ”primul lider autentic al literaturii postbelice”, a cărui moarte dramatică va marca destinul literaturii române în următoarele decenii. Al doilea moment are ca reper debutul editorial relativ târziu al lui Nichita Stănescu (la vârsta de 28 de ani) cu volumul Sensul iubirii, urmat de debutul lui Marin Sorescu din 1964, cu volumul Singur printre poeți, debuturi care anunță o altă etapă a luptei cu inerția, cea legată de revoluționarea limbajului poetic. Un fenomen similar a avut loc și pe malul stâng al Prutului, odată cu intrarea în arena literară a generației lui Grigore Vieru. Și aici canoanele au fost sparte, fiind pregătit terenul pentru evenimentele ce urmau să se desfășoare la sfârșitul anilor optzeci, trecerea la alfabetul latin și decretarea limbii române ca limbă oficială. „Vieru şi generaţia sa reprezintă pentru această provincie românească năpăstuită mereu de istorie – spune acad Eugen Simion - ceea ce a fost la începutul secolului generaţia lui Goga, pentru Transilvania. Similitudinea de destin are şi o prelungire în plan poetic. Sub presiunea circumstanţelor, poezia se întoarce la un limbaj mai simplu şi îşi asumă în chip deliberat un mesianism naţional pe care, în condiţii normale, lirismul pur îl evită. Acest poet născut de miresmele şi durerile pământului său, aşezat ‐ după o vorbă cunoscută ‐ în calea răutăţilor, nu se ruşinează să‐şi poarte tragedia şi iubirea pe faţă.” Biografiile lor consună la unison cu aspiraţiile naţiunii pe care au reprezentat‐o. Calităţile şi slăbiciunile lor s-au suprapus peste cele ale poporului din care această generație face parte. De aici pleacă şi receptarea cu totul extraordinară a operei şi personalităţii mai multor reprezentanți ai acestei generații, cum ar fi Labiș. Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Marin Sorescu ș.a.
Inserțiile lirice ale poeților aparținând generației ’60 sunt dublate de ilustrațiile grafice ce poartă semnătura unuia din cei mai mari artiști plastici contemporani, regretatul grafician Marcel Chirnoagă, despre care criticul de artă Pavel Șușară afirma că „a adus în grafica româneasca un anumit tip de imaginar sălbatic, o feerie a grotescului” și că „a avut curajul să sfideze normele, mai mult sau mai puțin valide, ale graficii care merge mai mult pe limbaj decât pe narație retorică.”
