Miruna Runcan (n.1954, Bucureşti) a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti (1977) şi şi-a luat doctoratul în estetica teatrului la UNATC (1999). Scriitor şi critic de teatru, a fost lector la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Universitatea Bucureşti (1994-2001), iar din 2000 conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii Babeş Bolyai din Cluj. Din 2004 pînă în prezent este profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune a aceleiaşi universităţi. Membră a Uniunii Scriitorilor şi a AICT (Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru), a fost redactor la revista Astra din Braşov, a înfiinţat alături de alţi critici revista de teatru alternativ ultimaT şi e redactor şef al revistei de cultură a spectacolului ManInFest din Cluj.
Dintre volumele publicate, se disting Odaia de asediu (poezie, Dacia 1983), Hermandria (poezie, Cartea Românească, 1986 & LiterNet.ro, 2010), Cinci divane ad hoc (interviuri cu regizori români, în colaborare cu C.C. Buricea-Mlinarcic, UNITEXT, 1994 & LiterNet.ro, 2007), Modelul teatral românesc (UNITEXT, 2000), Teatralizarea şi reteatralizarea în România. 1920-1960 (Eikon, 2003 & LiterNet.ro, 2015), Pentru o semiotică a spectacolului teatral (Eikon, col. Biblioteca Teatrul Imposibil, 2005) şi Fotoliul scepticului spectator (UNITEXT, 2007).
Pe LiterNet titulară a rubricii de proză scurtă Bungee Jumping.
Virtual Rythm an Blues
Miruna Runcan
"...is just the shadow of my wound..."
(Leonard Cohen, Avalanche)
În fond, era orice altceva decît un tînăr frumos, ori măcar unul după care, din vreo pricină sau alta, ţi-ai întoarce privirea. Dacă e să fiu cu adevărat cinstită, cred că era puţin prea masiv pentru un adolescent, mai ales în ochii unui alt adolescent; şi asta deşi juca baschet - am descoperit asta ceva mai tîrziu - cu o agilitate de invidiat. Nu era nici efectiv înalt, nu pentru unul de şaisprezece-şaptesprezece ani, oricum nu aşa de înalt şi de vizibil, ca aruncător la coş, cum era iubitul meu de pe vremea aceea. Care, vezi bine, avea ceva din alura de plop proaspăt care ne intra nouă, puştoaicelor, în canonul uzual.
Citiţi mai departe:
Přečíst text - Česká verze:
Pagina proiectului pe LiterNet:
Pagina proiectului pe iliteratura:
