ICR regretă dispariția Majestății Sale Regele Mihai

Institutul Cultural Român regretă dispariția Majestății Sale Regele Mihai, un reper moral și politic al poporului român, un exemplu deplin de devotament național, de dragoste necondiționată pentru țară. Atât ca rege, cât și după ce a fost îndepărtat în mod brutal de la conducerea poporului său, Majestatea Sa  a fost un lider incontestabil, care a inspirat, prin exemplul dat, generații întregi de români.

„Majestatea Sa Regele Mihai I a încetat din viaţă astăzi, 5 decembrie 2017, la ora 13.00 (ora României), la reşedinţa privată din Elveţia. La căpătâiul Regelui a stat, până în ultima clipă, Alteţa Sa Regală Principesa Maria“, anunţă Casa Regală într-un comunicat. Trupul neînsufleţit al Regelui Mihai I va fi depus în Holul de Onoare al Castelului Peleş, iar apoi pentru două zile în Sala Tronului, la Palatul Regal din Calea Victoriei. Slujba de înmormântare va avea loc la Catedrala Patriarhală. Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeş, în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală. La dorinţa Custodelui Coroanei române, funeraliile Regelui Mihai I vor respecta tradiţia înaintaşilor Majestăţii Sale Defuncte.

De miercuri, 6 decembrie, cărţi de condoleanţe vor fi deschise simultan la Castelul Peleş, la Palatul regal din Calea Victoriei şi la Palatul Elisabeta. Ele vor fi la dispoziţia publicului timp de 40 de zile.  Toţi cei care doresc să depună flori, jerbe sau coroane sunt invitaţi să o facă, începând de mâine (miercuri, 6 decembrie), la Palatul regal din Calea Victoriei, în faţa intrării principale.

Regele Mihai de Hohenzollern s-a născut pe 25 octombrie 1921 la Sinaia, în România. La şase ani devine rege, alături de o regenţă, după ce bunicul lui, Ferdinand, murise iar tatăl său, Carol al II-lea, renunţase la tron şi rămăsese în străinătate din pricina unei relaţii de dragoste controversate. În 1930 tatăl se reîntoarce însă pe neprevăzute şi ia din nou puterea. În 1938, instaurează dictatura regală.

Între timp, Hitler şi Stalin semnează o înţelegere pe spinarea Europei răsăritene. România trebuie să cedeze o parte din Transilvania Ungariei, Basarabia şi Bucovina de Nord, Uniunii Sovietice şi o bucată din Dobrogea, Bulgariei. Pe 5 septembrie 1940, Carol al II-lea îl scoate din închisoare pe generalul Antonescu şi-l numeşte prim-ministru cu puteri depline, o zi mai târziu însă trebuie chiar el să demisioneze. Mihai, în vârstă de 19 ani, devine rege din nou.

În 1941, România, condusă de fapt de Antonescu, începe războiul împotriva Aliaţilor şi atacă Uniunea Sovietică. Trei ani mai târziu, pe 23 august 1944, Regele Mihai, acum de 23 de ani, îl arestează pe generalul Antonescu. România rupe relaţiile cu Germania şi luptă acum de parte Aliaţilor. Ruşii îşi arată „recunoştinţa“ sovietizand ţara în ritm rapid şi ameninţând cu represalii militare atunci când Mihai nu le satisface cererile. Acesta aşteaptă în zadar sprijin occidental, dar cedează pe 6 martie, numind, în locul guvernului instaurat legal, pe cel condus de comunistul Groza. Regele Mihai încearcă în continuare să tempereze, ori să-i intimideze pe comunişti, dar este detronat pur şi simplu pe 30 decembrie 1947.

Astfel dispare din film tânărul, sportivul, timidul şi nefericitul rege. Trăieşte acum, de ani de zile, în Elveţia, fără cetăţenie. Graţie nepoatei lui, regina Angliei, călătoreşte unde doreşte cu paşaport britanic. A fost căsătorit cu Ana de Bourbon-Parma, trecută la cele veşnice în urmă cu un an, cu care a avut cinci fete.

În 1986, Majestatea Sa, prima oară după 40 de ani, a făcut un comentariu public despre situaţia din România. Tăcuse atât de mult timp pentru că o lege elveţiană interzice unui refugiat să dezvolte activităţi politice care pot pune în pericol neutralitatea ţării. În plus, potrivit Constituţiei României din 1923, ultima constituţie democrată a ţării, Regele poate da o declaraţie doar în prezenţa unui ministru. Elveţia însă, în ciuda neutralităţii ei, s-a arătat foarte critică în ultimul timp în raport cu situaţia din România, iar Majestatea Sa Mihai crede că această situaţie atârnă mai greu pentru responsabilitatea sa morală decât limitele ei legale din 1923.

Regele Mihai a fost ultimul şef de stat din Europa de Est de dinaintea războiului şi ultimul lider politic al României prebelice. A fost întotdeauna un simbol al democraţiei şi al curajului politic, ca şi al continuităţii cu România veche, cineva care, deşi tânăr şi lipsit de experienţă, a ştiut cum să-l aresteze pe Antonescu şi să reziste comuniştilor.   (Informațiile biografice au fost preluate de pe site-ul ziarului "Adevărul")