- 24 April 2014
- Etichete Literatura
Prezentare Cristian Boricean
M-am născut în urmă cu treizeci şi doi de ani în Târgu-Jiu, un orășel cochet din sudul țării. Am studiat Filosofia la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și în prezent urmez cursurile Masteratului de Științe Politice la SNSPA București.
În primul an de liceu, l-am descoperit pe Kafka. A fost pentru mine un soi de epifanie, vorba lui Joyce (pe care l-am descoperit un pic mai târziu), și de atunci nu m-am mai oprit din citit. Am citit organizat, sârguincios, la normă, ca un mic emul, cu o râvnă în care erau amestecate sentimente contradictorii: admiraţie, invidie, neputinţă…
Am scris foarte puţin până acum. În mintea mea însă, am scris deja sute şi sute de poveşti. Toate aceste sute de poveşti aşteaptă să fie scrise, să primească un corp cu care să se arate în faţa lumii. Tocmai din acest motiv, în 2013, am participat la cursul de creative writing Punct, susținut de scriitorul Cristian Teodorescu. În urma participării la acest curs, am avut ocazia să îmi public povestioarele pe site-ul de cultură Liternet.ro. În prezent lucrez la un volum de proză scurtă, cu titlu încă necunoscut, primele povestiri fiind deja disponibile la http://www.liternet.ro/autor/3912/Cristian-Boricean.html.
Cum să dispari complet?
Cristian Boricean (http://www.liternet.ro/autor/3912/Cristian-Boricean.html)
Seara se mai prăbușește încă o dată peste închisoarea decomandată din beton și armătură în care ești încarcerat împreună cu familia ta. Ești deja întins pe canapea, ca un corp inert și vlăguit, eșuat pe același țărm al sfârșitului de zi și butonezi telecomanda fără noimă, lăsând imaginile high definition de o claritate aproape nefirească să se prelingă prin fața ochilor tăi ca niște picături de ploaie pe parbrizul unei mașini abandonate. Gândurile tale sunt în altă parte, dincolo de bulevardul invadat de claxoane stridente și disperate, plutind peste spațiile de joacă pustii, dincolo de vitrinele invadate de lumini în care cadavre imobile din plastic și fibră de sticlă stau îmbrăcate elegant în cămăși de cașmir și costume scumpe de stofă. Ești cu gândul la ea, la felul în care buzele i se împurpurează atunci când o săruți nebărbierit, la felul în care nu te privește în ochi atunci când se lasă pătrunsă de tine, la diminețile rare în care ai ocazia să vă treziți amândoi și să leneviți în pat în camere luminoase de hotel, însă toate aceste descărcări neuronale spontane, aceste diapozitive vii, ascunse în galeriile subterane ale memoriei tale sunt dureroase, ca niște șocuri electrice care îți carbonizează pielea în jurul tâmplelor, ca niște ace de acupunctură, fine și ascuțite care îți străpung la unison întregul trup. La fel ca în fiecare sfârșit de zi, enzimele tristeții ți s-au vărsat deja în sânge. Tristețea ta seamănă cu iedera deasă și persistentă care sufocă și macină zidurile caselor vechi.
Citiţi textul: Česká verze: http://atelier.liternet.ro/articol/14411/Cristian-Boricean-Jarmila-Horakova/Jak-uplne-zmizet.html
Versiunea în română: http://atelier.liternet.ro/articol/13615/Cristian-Boricean/Cum-sa-dispari-complet.html
Pagina proiectului pe LiterNet:
