20 de intelectuali europeni strînşi laolaltă la 20 de ani de la căderea Cortinei de fier: s-au arătat ei dispuşi cu adevărat să asculte poziţia şi argumentele celuilalt sau intensitatea propriilor convingeri induce pînă la urmă un fel de autism? Magda Cârneci a conchis: „Nu ştiu dacă în cele două zile de colocviu am reuşit să găsim un limbaj comun; setea de a mărturisi, de a problematiza în jurul unor experienţe puternice sau al unor transformări importante de statut social, cultural şi politic a lăsat mai puţin timp întrebărilor reciproce şi polemicii. Dar a fost binevenită punerea împreună într-un răstimp atît de scurt a unor minţi strălucite şi diferite care au creat prin însumare o anume «masă critică» de inteligenţă, de responsabilitate şi de asumare publică, care mie mi s-a părut impresionantă. M-am simţit ca la unul dintre congresele intelighenţiei europene dintre cele două războaie mondiale, care dezbătea pasionat soarta Europei".
Stîrnind teoretizări şi problematizări în jurul rolului jucat de intelectualul public în soarta Europei, colocviul are meritul de a fi permis formularea unor idei – pînă la urmă plurale – într-un mediu profund germinativ. În plus, depolitizat cel puţin prin cadru, dialogul între intelectuali europeni de limbi, culturi, şi ideologii diferite s-a dovedit a fi posibil, ceea ce legitimează deja în sine utopia Europei.
Daca vreti sa cititi tot articolul, clic aici: www.dilemaveche.ro/index.php