Salvarea şi conservarea literaturii germane din România prin traduceri, la ICR

Institutul Cultural Român a găzduit joi, 11 mai 2017, conferinţa cu titlul Salvarea şi conservarea literaturii germane din România prin traduceri, unde au participat profesori universitari, traducători, scriitori, istorici literari din România, Ungaria şi Germania. Participanții la eveniment au dezbătut problematica literaturii germane din România şi a scriitorilor români de etnie germană.

Invitaţii care au luat parte la această conferință sunt reprezentanţi ai vieţii culturale germane din România, ai Asociaţiei Editurilor din România, ai Departamentului pentru Relaţii Interetnice, ai Muzeulului Literaturii Române. Moderator al conferinței a fost scriitoarea Olivia Spiridon (Tübingen, Germania), care a declarat că există mai multe perspective de discuție, din punctul de vedere al criticilor, al producătorilor și mai ales din punctul de vedere al celor care doresc să pună în mișcare anumite proiecte editoriale.

Din partea Institutului Cultural Român a luat cuvântul domnul Mirel Taloș, vicepreședinte ICR, care a afirmat că a fost preocupat întotdeauna de cultura etnicilor germani. „Institutul Cultural Român are ca obiectiv recuperarea întregii culturii a etnicilor germani din Transilvania. Recent, am recuperat din arhiva Radioului muzica unui important compozitor sas din Sibiu, Paul Richter. E important să valorificăm opera pictorilor sași, care au apartinut Școlii de avangardă de Pictură de la Baia Mare, cum ar fi Herman Morres. Există o literatură germană importantă și înainte ca Transilvania să facă parte din România, dar și după 1918, chiar dacă nu a fost foarte bine valorificată. Eu cred că ICR, care a sprijinit mai multe evenimente care au implicat literatura Hertei Müller, poate sprijini acest demers de recuperare a literaturii germane. Trebuie să demarăm împreună un efort de editare a unor antologii, să ne asigurăm că această literatură e adusă în atenția publicului și e pusă în valoare.ˮ

Moderatoarea Olivia Spiridon a lansat întrebarea: „cum se poate mijloci o literatură minoritară, care este greu de definit și care se definește și se redefinește permanent, spre cititori și spre două piețe de carte, din România și din Ungaria?ˮ.

Un răspuns a venit din partea doamnei dr. Carmen Elisabeth Puchianu: „Ar trebui ținut seama de autenticitatea acestei literaturi, de expresie germană din România, care trebuie scrisă și înțeleasă pe fondul unei realități non-germane, o realitate românească care se reflectă în această scriitură prin intermediul limbii germane și a culturii germane, care a trăit și mai trăiește și astăzi, cât de cât, în anumite spații culturale din Româniaˮ.

Dr. Cosmin Dragoste: „În domeniul traducerilor nu este vorba numai despre situația financiară, ci și despre obtuzitate. De când traduc literatură de expresie germană, am norocul că în Craiova există oameni foarte deschiși. Dar nu se întâmplă în prea multe locuri din țarăˮ.

Horst Samson (Neuberg, Germania): „Ca scriitori, noi nu eram nici autori germani, nici autori români, ci europeni și ne defineam chiar ca internționali, fără să știm că Herta Müller va primi Premiul Nobel. Dar aceasta era tendința noastră prin care ne delimităm de generația anterioară. Fiindcă nu mai voiam să fim autori de provincieˮ.

În cadrul întâlnirii au mai luat cuvântul dr. Réka Sánta-Jakabházi (Cluj-Napoca, România), dr. Ferenc Vincze (Budapesta, Ungaria), Enikő Szenkovics (Cluj-Napoca, România), care au recunoscut că putem vedea literatura germană din România într-un spațiu sedimentat, compartimentat, formându-se din mai multe culturi paralele în multe privințe, dar care au avut și intersectări în istoria lor.

Tematica evenimentului a fost detaliată prin analiza identificării unor alternative de conservare, precum și prin menționarea unor proiecte de traduceri din limba germană, necesar a fi derulate pe termen lung.